Urmează un nou asalt al lui Liviu Dragnea dezlănţuit asupra statului de drept. Nu trebuie nici să ne facem iluzii, nici să ne culcăm într-o dulce reverie. Oricum, dacă o vom face, când ne trezim vom avea surprize. Mari.
Klaus Iohannis şi misiunea sa delicată şi foarte complicată
Din punctul de vedere al lui Liviu Dragnea există acum doi paşi simpli de trecut până la fericire. Primul este stabilirea unui prag la abuzul în serviciu. Al doilea este modificarea legii care îi interzice lui Flaushatovsky să fie prim-ministru.
Cititorul să urmărească în rândurile ce urmează cum se pot materializa cele două deziderate.
Liviu Dragnea dezlănţuit şi dilema OUG sau iniţiativă parlamentară
Cel mai simplu traseu de parcurs este ca Guvernul Tudose să dea două ordonanţe de urgenţă. Prima pentru pragul la abuzul în serviciu şi a doua pentru ca el, Dragnea, să poată să fie premier. Dacă nu reuşeşte, alde PSD va încerca din nou să-l schimbe şi pe Tudose, apoi va urma un nou asalt.
Şi tot aşa. Aceşti oameni nu au limite. Nu există bun simţ. Nu există simţul măsurii. Există disperare şi rapacitate. Efectul unui berbece cu două OUG va fi ieşirea din nou în stradă a societăţii civile. Dar atunci va fi o ieşire post factum.
Va fi o ieşire sub semnul lui “de data aceasta nu mai vrem să vă opriţi din ce faceţi, vrem să plecaţi”. Însă asta va presupune noi provocări. Vom reveni asupra lor.
Factorul Tudose – Toader
Dacă metoda berbecelui cu două OUG nu ţine, pot fi următoarele cauze. Prima – că Tudose va refuza să joace jocul lui Liviu Dragnea dezlănţuit. A doua, că Tudorel Toader va refuza să-şi dea avizul, în numele Ministerului Justiţiei.
Mă îndoiesc profund că Liviu Dragnea nu va folosi metoda aceasta în forţă dacă va putea. El se grăbeşte. Luni, Senatul a aprobat legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în vacanţa parlamentară. Opoziţia a catalogat situaţia ca fiind ”un teatru al absurdului”.
După principiul “câinii latră, Dragnea defilează”, Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a dat raport favorabil. Să nu ne imaginăm că Guvernul primeşte abilitarea ca să dea OUG pentru florăresele din piaţă.
Cele 45 de zile ale Legislativului şi intenţiile lui Liviu Dragnea dezlănţuit
Dacă Guvernul nu va da cele două OUG, Liviu Dragnea va fi obligat să convoace Parlamentul în sesiune extraordinară. Nici nu e mare lucru. L-a convocat el duminică, ce mai contează asemenea fleacuri?
Traseul unui proiect legislativ până ca iniţiativa să devină literă de lege durează 45 de zile. Astfel: legea ajunge la preşedinte. Acesta o retrimite la Parlament, iar alde PSD o trimite neschimbată la preşedinte. Acesta e obligat să o promulge.
În această situaţie… au fost 10 zile în februarie, vor fi în vara asta 45 de zile. Ceasul va ticăi din nou. În acest timp, e interesant dacă va apărea din nou factorul stradă. Care poate să schimbe lucrurile. Cum şi în ce fel însă?
Factorul stradă şi limitele jocului democratic
Întru destrucţie, alde PSD sunt politicieni foarte buni. Pentru propriul lor interes şi pentru interesele lui Liviu Dragnea dezlănţuit. Dacă, în mişcarea sa de du-te – vino între Legislativ şi Cotroceni, un act normativ este gripat de stradă, acest lucru poate fi rezolvat democratic doar într-un singur fel.
Anume, ca iniţiatorii parlamentari ai actului normativ să îl retragă de la promulgare. Dar crede cineva că PSDragnea va face acest lucru sub presiunea străzii? Foarte discutabil. Se pune întrebarea: cât de mare trebuie să fie presiunea străzii pentru a se realiza acest lucru?
Teoretic, nimic în limitele sistemului democratic nu poate opri un act normativ să fie promulgat. În Constituţie nu scrie nimic despre proteste masive care să influenţeze procesul legislativ.
E antidemocratic. E democratic doar dacă miza este una majoră: stat de drept, soarta ţării, forţă majoră. Acestea nu sunt scrise în nici o lege. Alde PSD ar afirma fără ezitare că statul de drept nu e în pericol.
Situaţia în teren
Am mai scris despre acest lucru. În februarie, spre finalul protestelor #REZIST, devenise evident că nu căderea Cabinetului Grindeanu rezolvă problema. Executivul este braţul armat al majorităţii. Aceasta acţionează în Parlament. Aşa era atunci, aşa e şi acum.
Acolo este centrul răului în prezent. Cei de acolo trebuie cumva dezabilitaţi. Extraşi. Scoşi din teatrul de acţiune. Dar cum să îi opreşti pe cei din PSD? Oricât de mari vor fi protestele, Palatul Parlamentului e gândit de Ceauşescu ca o fortăreaţă.
Presupunând că manifestanţii vor înţelege într-un final că trebuie să se mute pe Platoul Izvor… acesta este imens. În Bucureşti, există trei mari pieţe potrivite pentru peotest, una complet nepotrivită şi un mare platou complet surd fonic: Platoul Izvor.
Aici nu s-a mai întâmplat nimic în istoria ţării de la 13 septembrie 1848, de la ultima bătălie dintre forţele militare ale Ţării Româneşti şi un corp de armată otoman. Au trecut de atunci 169 de ani.
Locul unde se pierd protestele
Cele trei locuri potrivite pentru proteste sunt: Piaţa Universităţii, Piaţa Victoriei şi Piaţa Revoluţiei. Acestea au acustică. Protestatarii se aud între ei, sunt conştienţi de forţa lor. Se pot organiza lesne.
În anii 90, am văzut vreo trei mari mitinguri sindicale anunţate, care s-au sufocat la baza Dealului Mitropoliei. Toate – la Piaţa Unirii. Este imensă şi surdă. Lumea e imposibil de controlat şi manifestanţii nu sunt conştienţi de forţa lor.
Platoul Izvor este, din acest punct de vedere, un loc antiprotest şi mai potrivit. Sunetul se înfundă în sus, în cer. Presupun că intră în acest areal peste 300.000 de manifestanţi imposibil de controlat şi uşor de împrăştiat, prin provocări şi intervenţia forţelor de ordine. Dacă foloseşti tunurile de apă, manifestanţii vor sta într-o orezărie. Nu ai repere.
Legitimitate, suveranitate, legalitate
Presupunând că totuşi minunea se va produce şi o masă enormă de nemulţumiţi se va coagula în Parcul Izvor, apar noi probleme. A sta pe Facebook şi a înjura coruptocraţii, cu ieşiri în stradă masive, slogane frumoase şi luminiţe tricolore o dată la doi ani nu mai ajunge. În primul rând, la stradă, la Palatul Parlamentului, în faţa gardului ce desparte parcarea Legislativului de eventualii protestatarii, există carosabil: Bulevardul Naţiunile Unite.
Dacă protestatarii vor încerca să se apropie de gard, se va bloca carosabilul. Primul semnal dat de PSD va fi că se creează probleme de trafic în Bucureşti. Gabriela Vrânceanu Firea Pandele ot Voluntari Vale va striga ca din gură de şarpe.
Şi dacă vor trece peste acest obstacol propagandistic, în faţa sau în spatele gardului manifestanţii vor găsi forţele de ordine. Apoi, chiar trecând şi de acestea, protestatarii vor da de un alt obstacol. 150 – 200 de metri de parcare. Aici iar pot fi forţe de ordine. Al treilea obstacol va fi zidul Parlamentului.
Liviu Dragnea dezlănţuit. “Turmoil in Romania”
Dincolo de el, se află parlamentarii. Cu Liviu Dragnea dezlănţuit în frunte.Ne îndoim că, dacă se ajunge aici, Legislativul nu va fi devastat sau / şi ocupat de manifestanţi? Dacă se petrece şi asta, ce să facă protestatarii? Să-i oblige pe parlamentarii coaliţiei să retragă legile ce au provocat scandalul?
E o mare problemă. Cât timp protestele vor fi paşnice, PSD îşi va vedea de traseu. Opinia publică internaţională va aplauda un nou exerciţiu de democraţie şi civism românesc. La apariţia unei asemenea acţiuni însă efectul ei se poate întoarce şi împotriva protestatarilor, şi contra României.
Presa externă va scrie despre “turmoil in Romania”. Alde PSD ştiu aceste lucruri. Au calculat aceşti paşi şi vor merge înainte. Cu cinism. Să sperăm că nu va fi nevoie. Depinde numai de noi să-i oprim. Ecuaţia lor e mai simplă acum. A noastră – mult mai complicată. Pentru că acum Dragnea e mai puternic, chiar dacă e mai slab.