Povestea marii trupe de rock progresiv Renaissance este plină de schimbări de line-up, în funcţie de cum au rezistat membrii trupei la travaliul extrarodinar depus.
De fapt, line-up-ul inițial a început să se destrame înainte de finalizarea celui de-al doilea album, „Illusion”, dând naștere unor schimbări de personal și de stil, în anul următor, înainte de a ajunge la o formulă stabilă.
Agitata poveste a Renaissance, mare trupă de rock progresiv
line-up iniţial: Jane Relf – voce, percuţii; Keith Relf – voce, chitară, armonică; John Hawken – pian, harspichord; Louis Cennamo – chitară bas; Jim McCarty – percuţii, voce.
Jim McCarty ura să zboare cu avionul și a părăsit trupa în anul 1970, când formaţia era pe cale să înceapă un turneu european.
Keith Relf, fost solist al legendarei trupe The Yardbirds, și Louis Cennamo au plecat la scurt timp după aceea, pentru a trece la un stil muzicală mai dur, formând în cele din urmă trupa Armageddon.
Înainte ca Renaissance, trupă cu formula originală, să se destrame complet, McCarty și-a adus înapoi prietenul, chitaristul și compozitorul Michael Dunford, pentru a continua și a recruta noi membri ai trupei.
Asta este chestia cea mai frumoasă şi elegantă la aceşti domni bine educaţi: înainte să plece, anunţau şi-şi căutau înlocuitor, nu trânteau uşa.
Rol de fundal
Dunford a lucrat cu John Hawken, în The Nashville Teens, și jucase în serialul „Plebs”, apoi a fost introdus în formația Renaissance, în anul 1969.
Keith Relf și Jim McCarty au optat pentru un rol de fundal, în care să se poată concentra pe partea de componistică.
Citeşte şi: Hawkwind, “Warrior On The Edge Of Time” (PsychSpaceRock, dinamita muzicală)
Când a părut că nu există suficient material pentru a termina al doilea album, „Illusion”, formația inițială s-a reunit din nou, fără Hawken, dar l-a adăugat pe Michael Dunford, pentru a completa albumul, cu înregistrarea „Mr Pine”, în vara anului 1970.
Session player a mai fost şi Don Shin, cu care Louis Cennamo a cântat în trupa lui James Taylor. Adus de Cennamo. Shin s-a alăturat formației inițiale, pentru piesa „Past Orbits Of Dust”, la pianul electric.
Îşi căutau înlocuitor când nu mai puteau
Hawken a revenit să conducă trupa, în timp ce Dunford l-a recrutat pe vocalistul Terry Crowe, pe bateristul Terry Slade, pentru a-l înlocui pe Jim McCarty, și pe Neil Korner, pentru a-l înlocui pe Louis Cennamo, la bas.
Acest grup – Dunford, Hawken, Korner, Crowe, Slade și Jane Relf, sora lui Keith Relf – a făcut un turneu în Europa, în septembrie și octombrie 1970.
Citeşte şi: Animals, Pink Floyd (PsychedelicSpaceRock, dinamita muzicală)
După terminarea chinuită a albumului „Illusion” și turneul european, Dunford și McCarty, încă în culisele Renaissance, au continuat să se ocupe de rulajul line-up-ului.
Jane Relf a renunțat, stoarsă de vlagă, după turneuul încheiat în toamna anului 1970, și a fost înlocuită cu vocalista americană Binky Cullom, de la sfârșitul lunii octombrie, până în decembrie 1970.
Hawken pleacă la Spooky Tooth
John Hawken, nemulțumit de noua vocalistă, printre alte motive, a plecat să se alăture legendarei trupe Spooky Tooth și a fost înlocuit de clăparul John Tout, cam în aceeași perioadă.
Venirea lui Tout a fost una dintre cele mai bune idei cu putinţă. Ulterior, Hawken s-a alăturat grupului The Strawbs, în anii 1973 – 1974, după ce marele Rick Wakeman plecase de mai mult timp, ca să se alăture lui Jon Anderson, în trupa Yes.
Citeşte şi: Nektar, “Journey To The Centre Of The Eye” (SpaceRock, dinamita muzicală)
Louis Cennamo a plecat şi el, pentru a se alătura supergrupului Colloseum, și a fost prezent pe albumul „Daughter Of Time” al acestei formaţii imense.
Apoi, a creat grupul Axis, cu foștii membri ai formaţiei Jody Grind, iar ulterior s-a alăturat grupului Steamhammer, apoi a evoluat în trupa instrumentală Bogomas, care şi-a încetat activitatea în 1973.
Schimbare completă a formulei
În februarie 1974, Renaissance s-a întâlnit din nou cu Keith Relf. Au plecat în America, cu fostul chitarist Steamhammer, Martin Pugh.
În Los Angeles, Relf şi Pugh au format Armageddon, cu bateristul Bobby Caldwell, au repetat câteva luni și s-au întors la Londra, pentru a înregistra un album, pentru a se despărți imediat după aceea.
Așa că, până la sfârșitul anului 1970, toți membrii trupei originale au plecat și au fost înlocuiți. Un videoclip bootleg, filmat la sfârșitul toamnei anului 1970, al unui spectacol renascentist live, în Germania, servește pentru a comemora această formulă și tranzițiile semnificative care au loc.
Apariţia lui Annie Haslam
Au fost necesare schimbări suplimentare, astfel încât managerul Renaissance, Jon Michelle, a lucrat cu Dunford și McCarty, pentru a completa noua formulă.
Reclame pe Melody Maker au fost plasate pentru găsirea de artiști noi, inclusiv una pentru o vocalistă. Aşa a apărut Annie Haslam, o tânără solistă strălucită, cu pregătire vocală clasică formală, cu o voce frumoasă, având un ambitus de cinci octave și o personalitate vivace.
Annie a răspuns reclamei Melody Maker și a primit o audiție cu trupa, unde i-a cunoscut pe membrii fondatori Keith Relf și Jim McCarty.
Transformare
Annie, care fusese pregătită de Sybil Knight, celebra cântăreață de operă, a învățat ad libitum albumul „Kings And Queens”, înainte de audiție, iar interpretarea ei pentru cântecul „Island” i-a adus postul, în ziua de Anul Nou, din anul 1971.
Vocea uluitoare a lui Annie a dus la o transformare a trupei, care a devenit astfel una dintre cele mai recunoscute și respectate din industria muzicală. Liniile melodice lungi, elaborate, folosind orchestră simfonică, erau înnobilate de vocea minunată a lui Annie.
Formația cu line-up-ul Annie Haslam, John Tout, Terry Crowe, Neil Korner, Terry Slade și Michael Dunford a făcut un turneu extins în Europa, ducând la noi tranziții personale și acustice.
Continuă schimbările de line-up
Danny McCullough, Frank Farrell și John Wetton au trecut pe rând, pe la chitară bas, în timpul acestei perioade. Vă daţi seama, să-l ai la bas pe Farrel sau Wetton…
Keith Relf și Jim McCarty erau încă foarte implicați în direcția trupei, din culise, și, în timp ce Relf a devenit în cele din urmă dezinteresat, McCarty a rămas implicat până în anul 1973.
Miles Copeland îl întâlnise pe John Tout, cu ani în urmă, în Beirut, când John era cu Ruperts People. Copeland a preluat funcția de manager al trupei, iar John Sherry a devenit agentul trupei, în 1972.
În acel moment, Ed Bicknell, care a devenit mai târziu manager de succes al grupului Dire Straits, era unul dintre agenții de rezervări implicați.
Actualul grup a fost iarăşi desființat și s-a format o nouă trupă, în jurul lui Annie Haslam și John Tout, în timp ce lui Dunford i s-a cerut să se concentreze pe componistică. Rezultatul a fost de excepţie.
11 concerte în 14 zile, apoi înregistrări. Foarte multă muncă
Copeland a aranjat audiții suplimentare. Basistul Jon Camp a fost ales pentru a-l înlocui pe Neil Korner, iar bateristul Terence „Terry” Sullivan l-a înlocuit pe Terry Slade.
Acest nou grup Renaissance a cântat în 11 concerte, în 14 zile, apoi a intrat în studio, pentru a înregistra ceea ce avea să devină primul lor album, intitulat „Prologue”, un şoc de piaţă încă de la prima mişcare de pe faţa A. Michael Dunford a vrut să se concentreze pe scriere și producție, așa că a fost înlocuit cu tânărul chitarist Mick Parsons.
Tragic, Parsons a murit într-un accident de mașină, chiar înainte de înregistrarea albumului, așa că Rob Hendry a fost adus în ultimul moment, pentru a-l înlocui, doar pentru a pleca la scurt timp după lansarea albumului, dedicat de Renaissance lui Mick.
Line-up-ul pentru celebritate şi Prologue
Formația completă și în cele din urmă aproape stabilă Renaissance a fost acum cu line-up-ul Annie Haslam, la voce, John Tout, la clape, Jon Camp, la bas, Rob Hendry, la chitară, și Terry Sullivan, la tobe.
Aceştia sunt cei care au lansat primul mare album Renaissance, „Prologue”, în anul 1972, cu șase piese, evoluând de la sound-ul original renascentist, spre unul mai variat, de ProgSymphonic. Prologue a inclus două melodii McCarty-Thatcher, două colaborări Dunford-Thatcher și două piese instrumentale scrise de Dunford, cu voce, dar fără versuri.
Când a fost întrebat cum de a rămas solvabilă trupa, în pofida unei muzici foarte complexe şi up-end, în perioada de când s-a alăturat Annie Haslam şi până la lansarea albumului Prologue, Michael Dunford a răspuns: „Trupa a făcut turnee aproape peste tot”.