Există posibilitatea ca, după puciul parlamentar cu jurişti din vară, instinctul de supravieţuire pe termen lung al stângiştilor de tip PSD să lucreze acum.
Poate că liderii PSD, după lovitura de stat ratată din vară, au înţeles că, pe termen mediu, cu o Românie izolată şi cu nucleul dur al extremiştilor antieuropeni ACD (PNL + PC) la putere alături de ei, aşa cum am prefigurat aici, vor avea viaţă scurtă la putere şi riscă apoi să dispară complet din viaţa politică.
Aceasta poate fi explicaţia logică pentru informaţiile tot mai complete care vin despre negocierile dintre PSD şi UDMR, care au început încă dinainte de alegeri.
Facem de asemenea legătura dintre aceste negocieri şi golirea progresivă de substanţă a atitudinii anti-Băsescu a liderilor PSD, în frunte cu Victor Ponta, care a devenit tot mai retoric (iniţial, când cu înghiţirea porcului), apoi, treptat, de-a dreptul politicos.
Punem cap la cap cu nervozitatea evidentă a exponenţilor super-ultra-extremiştilor antidemocraţie din fruntea PNL, precum Eugen Nicolăescu (când mă gândesc ca am discutat asigurări cu acest om acum vreo 12 ani, la el în casă, pe Magheru, mă ia cu vertij), dar în primul rând vizibilă la Crin Antonescu (proprietarul unui continuu comportament non-verbal, a unei gestici demne de un locuitor de la hotelul de lux de la Săpoca).
Posibil ca, foarte conştient de derdeluşul electoral pe care sunt angajaţi foştii săi colegi de partid din PDL, Băsescu să fi impulsionat în secret negocierile PSD – UDMR şi să fi dialogat cu conducerile acestor partide, după principiul din artele marţiale pe care l-am enunţat anterior în mod repetat: când te confrunţi cu mai mulţi beligeranţi, cu unul stai de vorbă, pe unul îl blochezi, pe altul îl cadoriseşti cu smete ş.a.m.d..
Efectul previzibil ar putea fi ruperea USL. Apoi o revoltă a masei liberalilor, nemulţumiţi că Crin Antonescu şi acoliţii săi au pierdut tot şi nu participă la împărţirea prăzii bugetare. În fine, o revigorare (poate nesperată) a dreptei, cu o realiere PDL – PNL, după ejectarea Clanului Antonescu.
Sunt curios acum, dacă lucrurile se vor petrece astfel, cum vor evolua:
– situaţia economică precară a României în vremurile mai complicate decât în anul 2009 ce se apropie.
Poate că, impulsionat puternic de la Cotroceni şi de la Bruxelles să îndeplinească anumite condiţii de guvernanţă responsabilă (lucru la care udemeriştii, corupţi-corupţi, dar trebuie să recunoaştem că se pricep), un astfel de cabinet castrat de aripa extremistă PC – PNL ar putea să fie mai eficient decât executivul de acum.
Dacă nu va fi, cu atât mai bine pentru adversarii USL: PSD va pierde masiv popularitate electorală. La fel, va pierde şi dacă PSD va acţiona politic mai bine la guvernare, dar se va afla sub tirul propagandistic continuu al Antenelor lui Voiculescu, aflate în “opoziţie”.
Susţinătorii de acum ai PSD se vor simţi şi ei trădaţi, ca şi cei ai PNL şi popularitatea ambelor partide-pivot ale USL va scădea.
– lupta anticorupţie şi independenţa Justiţiei. Probabil că eforturile concertate vor fi îndreptate, în acest scenariu posibil, spre păstrarea independenţei instituţiilor statului de drept care au rezistat în vara trecută, precum ANI, DNA, PG, CCR etc. Va fi o luptă, dar mai puţin dură decât cu PNL în Guvern.
În acelaşi timp, masa corupţilor (nu mulţi simultan de la PSD, că-şi dau seama şi devin toţi fiare, ci unul câte unul) şi penalilor ar trebui tocată continuu, lent, inexorabil, până la extincţie, ubicuu, pe nesimţite, în corala generală strigând că “Băsescu a pus batista pe ţambal cu corupţii”. Dar aceasta presupune deja un control al Justiţiei, ceea ce eu, personal, nu voi accepta niciodată.
Totuşi, aşa se face politică, nu cu satârul, cum vrea Dan Voiculescu. Dar toate acestea sunt acum numai potenţialităţi, posibilităţi, scenarii ale optimistului incurabil, cuibărit în interiorul celui ce prefigurează worst case scenario.
Mai multe date concrete vom avea de luni încolo, când încep negocierile Traian Băsescu – partide parlamentare, la Cotroceni.