Majestatea Sa Regele Mihai I al României, ultimul şefi de stat în viaţă din timpul celui de-al doilea război mondial, a împlinit venerabila vârstă de 94 de ani.
Mihai I a domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930 și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947.
Fiu al principelui moștenitor Carol, MS Regele Mihai I a moștenit prin naștere titlurile de principe al României și de principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat ulterior).
Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, Regele Mihai I al României a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit, împreună cu liderii partidelor istorice, ce au conspirat alături de el, în dialog secret cu forţele aliate, lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea mareşalului Ion Antonescu și restaurarea Constituției de la 1923.
URSS a tărăgănat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944, până a ocupat întreaga țară, începând impunerea sistemului politic comunist. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și SUA, cu situația Transilvaniei ca mijloc de santaj al rușilor, regele a fost obligat în februarie 1945 să-l demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza în locul său.
Protestând față de abuzurile Cabinetului Groza, regele a intrat grevă regală, refuzând să semneze decretele guvernului, ce și-a urmat însă nestingherit activitatea neconstituțională. Această modalitate de lucru în dispreţul legilor ne este cunoscută de la cele săvârşite cu deosebire începând din anul 2007 de PSD şi aliaţii săi.
În ultimii ani de dinainte de a fi forţat să abdice, Regele Mihai s-a profilat într-un simbol național al rezistenței anticomuniste. Alegerile generale din luna noiembrie a anului 1946 au fost fraudate de blocul comunist, care le-a câștigat astfel detașat, iar în anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea PPNŢ, prin înscenarea de la Tămădău.
Astăzi, contestat aiurea de unii, adorat exagerat de alţii, Mihai I de România este un figură istorică tragică, dar, spre deosebire de Antonescu, care a căzut sub loviturile istoriei şi s-a dovedit un slab politician, pe cât de mare strateg militar a fost, a fost deasupra valului istoriei, pe care a dominat-o, cu figura sa charismatică.
Să ne trăiţi mulţi ani cu sănătate, Sire!