Iată ce scria jurnalistul Dan Badea pe 16 octombrie 2010:
“Emisarul Rusiei s-a întâlnit, joi seara, la Jariştea, cu Victor Ponta şi Adrian Năstase (Surse)
Joi seara, după orele 19.00, la restaurantul Jariştea din Capitală a avut loc o întâlnire informală între liderii PSD şi ex-cancelarul german Gerhard Schroeder. 
Alături de partenerul de afaceri al Gazprom, socialistul Schroeder, la discuţii au participat Adrian Năstase, Victor Ponta şi Daciana Ponta, nevasta preşedintelui PSD.
Au fost abordate mai multe subiecte, s-a râs, s-au ciocnit pahare, dar care credeţi că a fost cuvântul care i-a făcut pe chelneri să ciulescă urechile? Nu, nu Băsescu! S-a rostit şi Băsescu de mai multe ori, dar nu s-a ciulit urechea.
“Pavilionul” s-a mişcat doar când s-a vorbit despre Kazahstan şi despre South Stream. Oficial, PSD a anunţat însă că Schroeder vine la Bucureşti la invitaţia lui Ponta, vineri, nicidecum joi.”
Informaţiile obţinute în anul 2010 de confratele meu sunt foarte interesante. Ele arată că relaţiile dintre cel puţin doi lideri PSD, Victor Ponta şi Adrian Năstase, pe de o parte, şi braţul gazeifer al Kremlinului sunt vechi de cel puţin doi ani.
Deocamdată să vedem cum stăm cu venirea lui Gerhard Schroeder în România, la invitaţia lui Victor Ponta. Fostul cancelar german s-a făcut de toată povestea 
în Europa, după ce şi-a încheiat mandatul de şef al guvernului german şi a bătut palma cu Gazprom pentru o sinecură grasă.
Harta Nabucco via Eurodialogue
Cârcotaşii ar spune: ok, şi care e problema?, Gazprom este o firmă, iar Schroeder a încheiat un contract. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, pentru că Gazprom nu este o simplă firmă. Este întreprindere de stat de drept rusesc. Ce face Gazprom e politică de stat a Kremlinului, nu fonfleu privat.
Gazprom, spre exemplu, nu are voie să achiziţioneze societăţi străine, în schimb are dreptul să finanţeze. De exemplu, echipa de Erste Bundesliga Schalke 04 este sponsorizată puternic de Gazprom, care este astfel prezentă pe o mulţime de tricouri ale fanilor acestei echipe de fotbal din Gellsenkirchen.
O metodă foarte eficientă de a intra în conştiinţa nemţilor, ca brand. Alături de mari sponsori ai acestui îndrăgit sport. Ruşii spun astfel: “Vezi, şi noi suntem ca şi voi. Iubim fotbalul, suntem umani, URSSul a ieşit din bârlog şi şi-a pus pe el costum de haine Armani”. Dar acesta este răul cel mai mic. Să lărgim puţin cadrul.
“Vă-mpresurăm. Şi noi pe voi!”
În acest moment, în vasta zonă de contact geopolitic SUA / UE – Rusia, în care ne aflăm şi noi, se dă o luptă pe multiple planuri între pro-americani şi pro-ruşi 
pentru câştigarea de teritorii prietene (în cazul Occidentului), respectiv vasale (în cazul Rusiei).
“Revoluţiile portocalii” de la noi, din Georgia şi Ucraina au fost tot atâtea înfrângeri pentru Kremlin.
Harta AGRI via BBC
Apoi Rusia a recâştigat controlul asupra Ucrainei, atunci când rusofonul Viktor Ianukovici a reuşit să devină preşedinte, ales masiv de rusofonii din estul Ucrainei.
Nici acum nu ştim dacă Iulia Timoshenko a fost corect judecată şi e condamnată pe drept, ori e deţinut politic. Georgia a fost agresată de tancurile ruse, pentru ranforsarea enclavelor separatiste Abhazia şi Oseţia de Nord. Unde stăpânesc nişte mafioţi locali care seamănă foarte mult la comportament cu de-alde contrabandiştii noştri.
În România a fost până acum, pentru lumea occidentală, linişte. Dar noi ştim că numai linişte nu a fost şi Partida Rusă USL a lucrat intens, folosind toate metodele imaginabile. Şi altele greu de imaginat, aşa cum s-a văzut după 4 iulie a.c..
Din momentul când a început puciul USL, trebuie să 
fim convinşi că, dincolo de ce cablograme trimiteau funcţionarii ambasadelor occidentale, serviciile secrete ale acestor state ofereau informaţii detaliate, pe surse, case conspirative, agenţi acoperiţi, într-o manieră pe care nu ne-o imaginăm acum.
Harta NordStream via Neftegaz.ru
Dacă cineva crede că juriştii de ceai de coada şoricelului din PSD, ca Florin Iordache sau Dan Şova, ori poate ca Eugen Nicolicea au pregătit juridic raptul petrecut în ultimele zile, aşa, stând la o cafea şi fumând multe ţigări finanţate de afaceriştii veroşi cu dosare la DNA, atunci îl anunţăm că este un mare naiv.
Spargerea lacătului constituţional românesc nu s-a făcut probabil de către aceşti pucişti piţifelnici de parlament, ci de către analişti care au studiat alternative de lucru multiple şi au făcut scenarii şi proiecţii cu reacţia “adversarului”, adică a legaliştilor români din mediul politic.
Ceea ce cred că mai trebuie să înţelegem este că, fără o puternică susţinere politică şi informativă, aceşti şoricei juridici de birou autohtoni nu s-ar fi aventurat niciodată în aşa ceva, cu riscul să ajungă la închisoare după ratarea puciului. Aceşti oameni au primit nişte garanţii. Care, nu ştim. Poate vom afla, poate că nu.
Cert este că de câteva zile, de când au văzut că Occidentul (SUA şi UE) percutează puternic, aceşti domni sunt foarte speriaţi. Tot mai speriaţi. L-aţi văzut pe Victor Ponta la Bruxelles? De ce credeţi că era galben ca lămâia la faţă? Că l-a certat preşedintele neamţ al Parlamentului European? Dar pe Florin Iordache l-aţi văzut alb ca varul la faţă pe B1 aseară, vorbind fără şir? Credeţi că l-a speriat poziţia dură a lui Barosso? Mă îndoiesc.
AGRI, Nabucco, Nord Stream, South Stream
Să revenim la împresurarea reciprocă a granzilor geopolitici. SUA şi UE împresoară Rusia şi aliaţii acesteia. Să luăm, spre exemplu, Azerbaijanul, unul dintre marii 
furnizori globali de petrol şi gaze. Chiar dacă în Azerbaijan nu sunt trupe americane, Baku este controlat de companii private americane de securitate extrem de bine dotate şi puternic instruite, cu o logistică ce umileşte poate trupele americane de marină militară.
Harta SouthStream Zeus Intelligence
Turcia, mai la vest, are pe teritoriul său baze militare americane. Georgia e de asemenea puternic sprijinită de Washington. Planurile americane sunt acum de a schimba regimurile despotice de la Damasc şi Teheran. Ele au legătură directă cu împresurarea Rusiei.
Atacul rus asupra României, prin încercarea de lovitură de stat în curs în prezent, a venit exact în lunile în care SUA se află în plin efort logistic pentru viitoarea campanie contra lui Bashar al-Assad în Siria, în timp ce Rusia îl va sprijini pe acesta. Relaţiile Moscova – Teheran sunt foarte apropiate.
Pe de altă parte, Statele Unite au un parteneriat strategic cu România care a ajuns foarte departe. Dincolo de Baza Militară Kogălniceanu de la Marea Neagră, cu rol de placă turnantă spre Siria, la Deveselu este în curs de punere în fapt Scutul Antirachetă, care îi deranjează atât de mult pe ruşi, că şi-au propus să reacţioneze, împresurând inclusiv de la nord, din enclava Kaliningrad.
Planul economic şi în primul rând cel al reţelelor energetice este evident. În timp ce UE doreşte să construiască Nabucco şi AGRI (Azerbaijan–
Acum înţelegem altfel de ce astă iarnă în Piaţa Universităţii a apărut lozinca “Gazele de şist nu rezolvă independenţa energetică a României”? Atunci când am văzut-o, eu am înţeles clar cine este în spatele acelor manifestaţii pneumatice.
De ce prefer Statele Unite
Ne aflăm deci în mijlocul unui război geopolitic cumplit, ce are ca miză sferele de influenţă, care înseamnă accesul la resurse. Cine are acces la resurse se dezvoltă, cine nu, dă faliment. Este simplu şi clar. Se luptă pe România SUA şi UE, pe de o parte, şi Rusia, pe de altă parte.
Întrebarea este aşa: ce ne dorim? Să fim din nou în sfera de influenţă rusă? Ne-a fost bine astfel când am fost în această sferă de influenţă? În obsedantul deceniu ne-a fost bine? Când Ilici ne-a ţinut cât mai aproape de Mama Rusia, la începutul anilor 90, ne-am simţit bine? Mai ţinem oare minte ce inflaţie şi ce sărăcie era în acei ani? Cum dădeau faliment întreprinderile de stat ne mai amintim?
Ori poate preferăm lumea Occidentală, cu toate tarele ei. Cu corporaţiile a căror politică libertarianistă face acum ravagii pe mapamond şi a trimis Occidentul într-o criză formidabilă. Cu lideri tâmpi, ca Bush Jr., ori istericoidali, ca Nicholas Sarkozy, ori escroci, ca Silvio Berlusconi.
Ce preferăm deci? Eu prefer Occidentul. Nu-mi place Bush, îi stimez însă pe părinţii fondatori ai Americii. Nu-mi place Sarkozy, în schimb l-am respectat întotdeauna pe Charles de Gaulle şi pe urmaşii politici ai acestuia, ca marele politician Valery Giscard d’Estaing. Nu-mi place Silvio Berlusconi, dar prefer să ne apropiem de modelul unui stat care a avut orgoliul să-şi susţină procurorii ce preferă să moară asasinaţi, decât să lase ţara pe mâna mafioţilor.
Eu zic aşa: întâi de toate să ieşim din paradigma disputei comunism – anticomunism, pe care am lăsat-o sedusă şi abandonată 22 de ani, apoi vedem ce facem cu problema globală. Pentru că dacă nu o rezolvăm pe prima a doua ne va năuci complet.
Cu Occidentul mai avem o şansă. Ruşii vor încerca să ne termine, cum au mai încercat de atâtea ori în istorie. Occidentul îl susţine pe acest tip, Traian Băsescu, poate ciudat şi grosier pentru un om sensibil la vorbe grele. Dar Băsescu măcar e cinstit. Dacă nu era şi dacă nu îi păsa, îşi lua brevetul de căpitan de petrolier şi pleca pe oceane, să-şi vadă de viaţa lui. Aşa, preferă să le stea ăstora în gât.
Ce preferăm? Îl preferăm pe Ponta? Atunci înseamnă că ne place să-i vedem pe el, pe soţia lui şi pe Adrian Năstase hăhăindu-se la ristorant cu omul ruşilor, un neamţ pe care probabil că BND îl supraveghează 24 de ore din 24, 7 zile din 7.
Ce preferăm? Traian Băsescu sau Crin Antonescu? Mihai Răzvan Ungureanu sau Victor Ponta? Vasile Blaga sau Toni Greblă? Cezar Preda sau Valeriu Zgonea? Sever Voinescu sau Dan Mihalache? Monica Mcovei sau Titus Corlăţean? Traian Ungureanu sau Corina Creţu? Cristian Preda sau Dan Şova? Suportă comparaţie calitatea umană a unora cu a altora? Ori cea politică?
La aceste întrebări va trebui să ne răspundem în zilele următoare. Eu, dopat cu informaţie din cauza meseriei practicate, sunt lămurit de mult. Şi cred că am dreptate.