“Bringing It Back” este, din punctul meu de vedere, o perla muzicala. Melodia ii apartine lui J.J. Cale. Ceea ce se intampla insa cu tema lui J.J. este pur si simplu incredibil. Pe nesimtite, din tema, se intra in improvising, care face parte din trupul piesei, cam in genul in care au reusit cei de la Phoenix cu versiunea de pe discul de vinil a celebrei “Negru Voda”, care este pentru mine genul 
de melodie cu improvizatii, fara ca ascultatorul sa auda programarea acestora si articulatiile grupului respectiv pacanind.
FOTO: SongLyrics
Cu succesul urias al hiturilor “Carry On Wayward Son” si “Dust In The Wind”, Kansas au ajutat in mod decisiv la definirea sound-ului rockului clasic, in pofida faptului ca au fost valoric mult peste ce a adus acest subgen muzical, prin complexitatea simfonica a muzicii lor, rafinamentul nemaipomenit al temelor muzicale si complexitatea mesajului artistic.
Sunt iubiti si respectati in intreaga lume. Am convingerea ca, daca aflam acum ca peste o luna vin in Romania, Zone Arena geme de rockeri si scorurile de vanzari vor inregistra recorduri peste Ozzy.
Perioada de legenda a trupei este in anii ’70. Primul album, eponim numelui grupului, a fost lansat in anul 1974, dar raspunsul fanilor in Statele Unite, tara in care era originat grupul, a fost slab. Motivul, absolut consternant: muzica era prea simpla, prea spre rockul clasic, cu tente spre HardRock.
Al doilea album Kansas, Song For America (1975), a fost cu mult mai putin zgomot si mult mai multa muzica, evident, cu evidente influente din muzica clasica si o abordare simfonica a partiturilor.
Al treilea album, Masque (tot 1975), este unul mai spre muzica pop, in sensul ca avem de-a face cu piese mai cantabile. Au fost ridiculizati de tarani fara creier din intreaga lume, pentru ca lumea, cand intrau pe scena si erau vazuti imbracati in salopete si cu vioara in mana, credea ca a venit sa vada o trupa de CountryMusic si incepeau sa fluiere. Apoi grupul incepea sa cante si meltenii ramaneau cu gurile cascate.
Cele mai bune timpuri: albumul Leftoverture (1976), cu popularul single “Carry On Wayward Son”, care a devenit o melodie emblematica a grupului si a impins albumul spre a primi un disc de platina.
A urmat cel mai progresiv album, Point Of Know Return (1977), extrem de cunoscut in Romania, pentru ca fost vandut pe caseta de meseriasii de la Digital Record, inainte sa apara legea copyright-ului, a continut cel mai popular cantec acustic al grupului, minunatul “Dust In The Wind”. S-a scris despre acest grup atat de putin, fata de cat de mult ar fi trebuit sa se scrie.