Banco del Mutuo Soccorso este unul dintre cele mai mari grupuri rock din lume. Într-o postare anterioară, am pus Banco alături de alte patru sau cinci mari grupuri rock de sub inegalabila ştachetă valorică ridicată de Pink Floyd.
Marea calitate a muzicii acestui grup este profunzimea existenţialistă. Ca la mai toate marile trupe italiene de gen, totul porneşte de la canzonetta italiană. Dar la Banco lucrurile evolueazăî spre formule melodice care folosesc construcţia muzicală de tip simfonic, croită pe armonii progresive.
Banco Del Mutuo Soccorso, “Il Volo/R.I.P.” (GISP, dinamita muzicală)
Banco, Francesco di Giacomo, Vittorio Nocenzi
Muzica grupului acesta se bazează pe vocea extrem de originală a solistului Francesco di Giacomo. Cu ea trebuie să te obişnuieşti, pentru că e contratenorală şi extrem de pătrunzăroare.
Cel care clasicizează şi construieşte simfonic este organistul Vittorio Nocenzi. Aşa rezultă o muzică, în felul ei, de o profunzime, un abstractism şi o tensiune melodică incredibilă.
“Darwin” (1972) este un album-concept despre naşterea şi evoluţia speciilor pe Pământ. Merită ascultat cu tot sufletul şi meditat asupra condiţiei umane. Inegalabil, magistral, măiastru, în felul său neasemuit. Patima cu care cântă aceşti italieni este greu de găsit în muzica rock.
1. L’Evoluzione (13:59)
2. La Conquista Della Posizione Eretta (8:42)
3. Danza Dei Grandi Rettili (3:42)
4. Cento Mani E Cento Occhi (5:22)
5. 750,000 Anni Fa … L’Amore? (5:38)
6. Miserere Alla Storia (5:58)
7. Ed Ora Io Domando Tempo Al Tempo Ed Egli Mi Risponde … Non Ne Ho! (3:29)
Francesco Di Giacomo / solist vocal; Marcello Todaro / chitări electrice şi acustice; Vittorio Nocenzi / Hammond organ, Moog synthesizers, harpsichord, voce; Gianni Nocenzi / pian, clarinet; Renato D’Angelo / bas, dublu bas; Pier Luigi Calderoni / tobe, timpane; Artwork: Wanda Spinello