Economiile statelor membre ale Uniunii Europene (UE) incep sa iasa din recesiune, in linie cu estimarile care indica o revenire a cresterii la inceputul anului 2010, a declarat Joaquin Almunia (foto), comisarul pentru afaceri monetare al Uniunii, anunta NewsIn via The Money Channel.
“Ne indreptam spre finalul recesiunii”, a declarat Almunia. Acesta este de parere ca optimismul de pe piata este justificat, iar ciclul de incetinire a cresterii economice a devenit mai controlat. La mijlocul lunii mai, Almunia declarase ca economia UE a aratat primele semne pozitive, in contextul celei mai severe crize de la fondarea grupului, in urma cu 50 de ani, dar nu exista indicatori ai unei reveniri a cresterii.
Cred ca declaratiile lui Joaquin Almunia trebuie privite cu un spirit critic si cu multa prudenta. Nu sceptisicm, ci prudenta. In psihologia sociala exista un principiu, folosit de multe ori, in aplicatiile sociale facute de unii si de altii pe pielea noastra: Atunci cand afirmi mereu existenta unui fapt abstract, care initial nu exista, el se intrupeaza si isi afirma existenta, chiar cu violenta.
Un principiu care a jucat un rol istoric fundamental. Uneori in bine, alteori in rau. Exemplul pe care pot sa-l dau, ca sa fie foarte clar despre ce anume vorbim, este campania intensa, facuta in primele luni ale anului 1990, de catre mai multe grupari politice din Romania, pentru a afirma ca exista un conflict intre romanii si maghiarii din Transilvania. Au urmat evenimentele tragice din martie, de la Targu-Mures. Fenomenul social se intrupase.
Asemanator, autor
itatile europene, transnationale si nationale, incearca sa acrediteze ideea ca aceasta criza se opreste. Am vazut, in saptamanile care au trecut, cum in subito, fara nici o explicatie logica, diferiti demnitari romani au inceput sa afirme ba ca partea mai grea a crizei a trecut, ba ca prin toamna vom iesi din criza s.a.m.d.
Pe de alta parte, autoritatile europene fac eforturi concertate sa decupleze criza europeana de cea americana, apoi sa izoleze nucleele de criza din economia statelor UE, pompand foarte-foarte multi bani in sistem, acolo unde s-au produs decapitalizari. Oficialii europeni participa si ei la acest efort concertat, afirmand ca statele UE ies din recesiune.
Modul acesta de actiune poate fi si benefic, poate duce la rezultate atragatoare, promitatoare pe termen scurt, dar nu rezolva cauza crizei. Asa cum am mai spus, avem de-a face cu o criza sistemica. Una care s-a mai manifestat de foarte multe ori inainte, in istoria sistemului capitalist, cu cazurile foarte cunoscute, cum este criza cu deflatie din 1929-1931.
De fiecare data, teoreticienii sistemului capitalist au facut aceeasi greseala: nu si-au pus intrebarea care anume sunt metehnele sistemului, care duc la aceste caderi. Pur si simplu nu i-a interesat sa nu faca in viitor milioane de oameni obisnuiti sa sufere din nou.
Nici ce se va intampla atunci cand acest sistem capitalist va capata amploare, va deveni interdependent si plenar si caderea sa va produce un crah planetar, o catastrofa de proportii. Exact spre aceasta ne indreptam acum. Mai devreme sau mai tarziu, acum sau peste zece ani. Ori poate peste 30.
Exista posibilitatea ca, prin pomparea de bani, masina defecta a capitalismului sa porneasca din nou si sa mearga iarasi binisor, mai lovind o casa de la sosea, mai calcand un pieton, mai dand un rateu la evacuarea gazelor. Aceasta nu inseamna insa ca, globalizarea continuand, urmatoarea cadere de amploare nu va fi si mai greu de suportat. Daca nu cumva ea totusi va avea loc acum, in pofida pernelor de contact care se pun azi pentru o aterizare usoara.
Revin la afirmatiile lui Almunia. Comisarul a atentionat ca bancile din UE trebuie sa fie supuse unor teste de stres, asemenea celor americane, conform indemnelor Comisiei Europene, pentru a verifica daca acestea dispun de un nivel adecvat de capital, pentru a face fata unor conditii economice si mai sumbre, in cazul in care acestea vor aparea pe piata (s.n.).
Personal, mi se pare ca aceasta parte a declaratiei comisarului european este cea mai importanta. Voi lasa la o parte testele de stres, la care intr-adevar cred ca trebuie supuse mai curand bancile, decat clientii acestora, care au un comportament mult mai previzibil si liniar. Aici Almunia atrage atentia asupra a ceea ce se va intampla in contin
uare, legat de banci.
Voi spune insa doar atat: exista azi in Romania unii business-man-i care se imprumuta, apoi pierd, apoi din nou se imprumuta si din nou pierd.
Exista posibilitatea ca in curand acesti oameni sa inceapa sa-si dea drumul in zbor planat, din birourile si locuintele lor, daca au onoare, ori sa fuga in tari calde, mult mai calde, daca au fuga lunga.
De exemplu, undeva la nord-vest de Noua Zeelanda e un stat minuscul, Niue, aflat sub protectorat zeelandez, pe care poti sa-ti pierzi urma cu usurinta in astfel de cazuri. Tratate de extradare nu exista intre Romania si Niue. Si nu este singurul stat in aceasta situatie.