În urmă cu mai mulţi ani, eram la repetiţie, la Casa Studenţilor din Bucureşti, la Corul Sound, iar Vlad Filat avea o întâlnire cu studenţii la Sala de spectacole. Filat, pe atunci prim-ministru al R. Moldova, ţinea un discurs, securizat de un număr rezonabil de gărzi de corp. Atunci s-a stins lumina. Pentru cinci minute. M-am interesat peste tot. Niciodată, în istoria Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, nu a căzut lumina.
În bătălia dintre doi mafioţi, Vlad Plahotniuc şi Vlad Filat, ieri a pierdut cel de-al doilea. Mâine ar putea să-i vină rândul celui dintâi.
Vlad Filat este mafiot, dar în primul rând politician. Vlad Plahotniuc este politician, dar în primul rând mafiot. Când vrei să faci politică în lumea reală, trebuie să foloseşti orice sinergii duc la un rezultat bun, inclusiv cele în care sunt canalizaţi mafioţii policieni şi politicienii mafioţi.
Ei sunt vehicule pentru evoluţii pozitive (sau negative) pentru un motiv de o simplitate dezarmantă: dacă într-un sistem mafiot pe care vrei să-l reformezi pui un înger, el va eşua, pentru că va fi rejectat imediat.
Să ne imaginăm ce se întâmpla dacă în 2004 ar fi fost aleasă preşedinte în România Monica Macovei (fost procuror, avocat pentru drepturile omului, fără conexiuni în sistem).
Evident, reforma radicală încercată de aceasta ar fi eşuat. Macovei nu ar fi putut niciodată să le facă pesediştilor cu ochiul şi să le spună, cu un “hăhăhă” grosier, “lasă, mă, staţi liniştiţi, sunt cu voi”.
Trebuia să vină un băiat de-ai lor, să îi explodeze. Ce se întâmplă acum, că el pare a fi parţial absorbit de sistem, e irelevant. Băsescu şi-a consumat rolul istoric.
La fel şi cu Vlad Filat. Nimeni nu spune că e lebădă albă, dacă era lebădă albă nu putea să sucească R. Moldova spre UE printre mafioţi şi interlopi.
Şi de aici încolo cazul Filat poate deveni foarte asemănător cu acela al Iuliei Timoşenko. Ca şi Filat, Timoşenko a fost un magnat al petrolului şi gazelor, un om al sistemului, care a jucat un timp un rol benefic, probabil făcând niscaiva nenorociri.
Apoi Ucraina a intrat în reversie, cu venirea la putere a filorusului Viktor Ianukovici, iar Iulia Timoşenko a fost acuzată şi apoi condamnată pentru fapte de corupţie, devenind un magnat pocăit – cum sunt numiţi la Kiev aceştia.
Primul impact al faptului în sine al condamnării a fost că ucrainenii au crezut că lucrurile stau astfel şi popularitata acesteia a scăzut dramatic. Primul impact al eventualei condamnări a lui Filat ar putea fi acelaşi.
Sentimentul proeuropean în Ucraina a fost inhibat. La fel s-ar putea petrece lucrurile în R. Moldova.
Partidul lui Timoşenko a obţinut sub 25% în alegerile din anul 2013, iar Ianukovici şi partida sa rusă erau pe cai mari. La fel s-ar putea petrece lucrurile în R. Moldova.
A urmat căderea puterii rusofonilor, în criza economică cumplită din Ucraina. R. Moldova este de asemenea într-o criză teribilă, s-ar putea întâmpla ceva asemănător.
Pe valul Euromaidanului, Timoşenko a fost eliberată din puşcărie, a ţinut discursuri emoţionante manifestanţilor pro-Vest, a fost iertată şi de unii ce credeau sincer că fusese condamnată pe drept, apoi a dispărut din viaţa politică, poate bolnavă, sigur discreditată.
Vlad Filat ar putea avea aceeaşi soartă. Dar în R. Moldova sunt gangsteri ce se cred politicieni, care promit Merţane celor ce îl înhaţă pe un fost premier.
E posibilă o intervenţie în forţă a Moscovei la Chişinău. Toată R. Moldova e cât Donbass. Iar Dodon şi Usatîi au feţe pictate de potenţiali lideri separatişti.
Filat? În cinci ani ar putea să putrezească într-o închisoare, prin Rusia, ori la fel de bine să-şi scrie memoriile, la Iaşi, în România.