Dacă în anul 1968 unui englez i s-ar fi spus că va apărea o mare trupă, numită “Geneză”, ar fi crezut că vorbitorul e nebun. Şi totuşi, a apărut Genesis. Ascultăm în această duminică “The Lamb Lies Down on Broadway”.
https://www.youtube.com/watch?v=MRSgvfNZcWA
Este considerat cel mai mare album al lor, chiar dacă “Selling Egland by the Pound” este mai şlăgăros. Dacă la acest nivel muzical se poate folosi termenul acesta…
La jumătatea anilor 60, lumea occidentală era invadată de muzică pop şi rock simplă. Expoziţie, temă, refren, punct culminant şi deznodământ. Trei minute. Nimic mai mult. Un cântec frumos, cântat de două ori, gata. Ploc, s-a terminat.
Tinerii complecşi, ca Genesis
La un moment dat, în Anglia a apărut un soi de amestec de revoltă teribilistă şi, simultan, intelectuală. Erau nişte băieţi de 20 de ani, care în diferite contexte ascultaseră şi altfel de muzică. Cultă. Preclasică, clasică. Învăţaseră despre polifonie şi heterofonie.
Lor le-a intrat în cap că trebuie să demonstreze lumii că se poate cânta rock şi altfel decât lălăind trei minute un cântec, şi gata. Era păcat de cântec, susţineau ei. Se crede că primii au fost The Who. Dar noi azi ne vom ocupa de Genesis.
I got sunshine in my stomac
Like I just rubbed my baby’s sleep
adică
Am prins cheag de soare-n stomac
De parc-aş fi jefuit somnului copilaşului meu
, strigă Peter Gabriel, solistul legendar al trupei Genesis, în piesa “The Cave”, din formidabilul album pe care vi-l prezint.
Mesajul din “The Lamb”
Peter Gabriel, Phil Collins, Steve Hackett, Mike Rutherford şi Tony Banks. Aceasta este superba formulă în care a evoluat trupa de cult Genesis. Aceasta a fost formula ideală, de la “Nursery Crime”, în 1971, până la “The Lamb”. Apoi au început problemele existenţiale ale liderului grupului, Peter Gabriel.
Totul, în această muzică nemaipomenită, este legat de problemele de identitate, complexele şi zbaterile marelui artist Peter Gabriel. “The Lamb Lies Down…” este unul dintre cele mai elaborate, seducătoare şi pline de satisfacţii melomane ciudate album din istoria rocului progresiv.
Este un album concept, dublu vinil, care-l personifică pe teatralul Peter Gabriel ca Rael. Rael ăsta este un băiat portorican care ajunge în slumsurile New York-ului, unde trece printr-o serie de aventuri suprarealiste.
Peter Gabriel era stresat de fetiţa lui, născută prematur
Bassistul Mike Rutherford, totuşi, a vrut să numească ultimul album al grupului cu Peter Gabriel, care-şi anunţase intenţia de a-şi lua câmpii, “Micul Prinţ”, după cartea lui Antoine de Saint-Exupéry.
Înregistrările au fost stresante, în primul rând pentru Peter Gabriel. El este în exclusivitate creatorul versurilor acestui album, în timp ce muzica a fost născută de meseriaşii din trupă.
Multe ore, Peter Gabriel a stat cu copilul său născut prematur, Anna-Marie, şi cu soţia sa, Jill. “The Lamb” este o combinaţie de improvizaţii dezvlănţuite şi control strict.
Marile teme ale dublu-LP-ului, ca neasemuitul “Carpet Crawlers” sau “The Colony of Slippermen” sunt o mărturie nemuritoare a unicului amestec de artă şi putere al acestei mari trupe. Genesis. În veci fie-i slăvit numele.