Din tată român şi mamă chinezoaică, britanică Emma Răducanu a câştigat US Open, fiind prima învingătoare a competiţiei venită din calificări.
Meciul s-a terminat cu o victorie istorică a Emmei, 6-4, 6-3. Superioară tehnico-tactic, Emma Răducanu şi-a dominat adversara tot meciul, în timp ce Leylah Fernandez a fost mai curând reactivă, ridicând probleme adversarei sale.
Ceea ce mi s-a părut extraordinar la aceste două jucătoare aflate la limita adolescenţei a fost naturaleţea cu care au jucat, lipsa aparentă de efort şi ingenuitatea cu care au făcut amândouă gesturi tehnice extrem de dificile.
Passing-shot-uri, cross-uri, slice-uri, mingi de profunzime, scurte la fileu, chestii foarte grele, pe care ne-am obişnuit să le vedem la maeştri ca Virginia Wade sau Billy-Jean King (că tot erau în tribune), Evonne Goolagong, Chris Evert sau Arantxa Sánchez.
Mai ştiu alte două copile teribile ale tenisului: Monica Seles şi Jennifer Capriati. Ambele s-au pierdut la maturitate. Fie-le dat acestor două kindoace să nu păţească la fel.