Anul acesta, Dan Manoliu, numit în pripă să pregătească Eurovision Song Contest România, cu un buget mediocru anunţat mai târziu ca niciodată în ultimii ani, s-a achitat până acum de datorie cu brio, 
mişcându-se foarte rapid şi, având în vedere cât de discreditată a fost această competiţie muzicală în ultimii ani, reuşind să aducă unii compozitori buni.
Totuşi au fost puţine piese în preselecţie. În Melodifestivalen intră mii, sunt patru finale, Andra Chansen şi o mare finală ultramediatizată (poate prea mediatizată faţă de valoarea actuală a acestei competiţii).
Anul acesta, la Bucureşti, avem câteva melodii frumoase, dar nivelul competiţiei rămâne destul de scăzut, chiar dacă ne-am mai îmbujorat puţin faţă de tristeţea de anul trecut. Iată primele trei piese. 1-3
Cătălin Josan “Call my name”
Este una dintre cele mai frumoase melodii de anul acesta. După părerea mea, Cătălin s-a maturizat mult şi are şase serioase să câştige Eurovision România cu o melodie care ne poate reprezenta cu cinste.
Punctul forte: refrenul. Punctul slab: strofa, banală, de trecere spre refren, lucru de care echipa componistică Keo/ Ralflo/ Bogdan Mureşan/ James Alexander pare conştientă.
Este printre favoritele mele. Foarte bine armonizată, cu mult bun simţ componistic, scrisă simplu, clar, cu acurateţe şi suflet. Succes, maestre!
Ana Mardare “If you find simple words to say”
Solista este prea impregnată cu R&B-ul nord-american pentru a-şi folosi calităţile vocale într-o manieră originală. Nici melodia, care este o succesiune de locuri comune muzicale, nu o ajută.
Viky Red “If you ever feel”
În fiecare an spun acelaşi lucru în astfel de situaţii: am mai auzit asta de 100 de ori. Melodie făcută la normă. Nu lipseşte nici ritmica interioară tunţ, tipică muzicii disco.
Sunt curios ce se va întâmpla în direct cu vocea băiatului, că pe înregistrare este masterizată (în maniera aceea faţă de care am aversiune) şi nu-ţi dai seama ce calităţi vocale are Viky Red.
Vocea oricui poate fi masterizată astfel. Păcat de munca unui om. Cred că la strofa a treia arată puţin ce ar putea să cânte dacă ar avea ce să cânte.