După ce s-a aflat la guvernare în diferite formule de coaliţie timp de opt ani, în prezent PDL este la răscruce de drumuri. Sunt trei variantele mai probabile de evoluţie sau involuţie ale acestei formaţiuni politice.
Mai jos, aveţi cu italic estimarea evoluţiilor politice din principalele trei partide, de care depind cele trei variante de lucru descrise mai jos (am exclus din joc PPDD, care e o butaforie, nu un partid).
Este schizofrenic să asimilezi că toate trei variantele de mai jos se vor împlini deodată, deopotrivă. Le vom expune în continuare, neluând în calcul posibilitatea că Monica Macovei sau Elena Udrea ar putea câştiga preşedinţia PDL: e aproape 100% sigur că Vasile Blaga va fi ales preşedinte.
PSD: mici şanse de rupere. Succesiunea FSN – FDSN – PDSR – PSD are o istorie de peste două decenii, în care o singură dată s-a rupt din ea cu succes o grupare politică: FSN (PD)-ul lui Petre Roman, în timp ce ApR-ul lui Meleşcanu a trecut în barca PNL, după ce a eşuat politic pe cont propriu.
PNL: şanse medii de rupere. Există posibilitatea ca, la probabila ieşire din coaliţia USL a PNL, potentaţii partidului, nemulţumiţi de pierderea privilegiilor rezultate din înfruptarea din caşcavalul bugetar al guvernării comune, să treacă oportunist de partea Grupării Chiliman şi să-l înlăture pe Crin Antonescu.
Cariera politică a acestuia va fi terminată, iar membrii echipei sale actuale vor intra într-un con de umbră.
PDL: şanse mari de rupere. Gruparea Macovei nu mai poate rămâne într-un partid unde e ales preşedinte Vasile Blaga, în timp ce aliaţii Elenei Udrea pot să facă această opţiune.
1. Partidul-balama
Vasile Blaga e ales preşedinte. Gruparea “ultrareformiştilor”, în frunte cu Monica Macovei, părăseşte partidul şi devine o forţă politică ai cărei lideri vor afirma că ei sunt adevărata opoziţie, criticând colaboraţionismul PDL – Blaga cu USL.
După terminarea mandatului său la Cotroceni, Traian Băsescu revine în politică, fiind ales preşedinte al acestui partid ultrareformist, cu Monica Macovei preşedinte executiv.
Noua forţă politică devine astfel redutabilă, cu şanse de a creşte politic exact pe modelul politic anticorupţie al PD-ului de la începutul deceniului trecut şi având în plus argumentul afilierii doctrinare la PPE.
În acest timp, grupările pro-Vest din PSD, PNL şi PDL-ul lui Vasile Blaga vor acţiona din interiorul sau exteriorul acestor partide pentru orientarea pro-europeană a României.
2. “Deplasarea în interes de serviciu”
Blaga, Frunzăverde şi Stănişoară acţionează în bună înţelegere, cu supervizarea lui Băsescu. La momentul potrivit, foştii lideri PDL, trecuţi în PNL, în “deplasare în interes de serviciu”, vor răsturna gruparea lui Crin din fruntea PNL.
În acel moment, USL se va rupe (dacă va mai exista), iar dacă deja în acel moment nu va mai exista, din cauza tensiunilor vizibile şi în prezent, se va rupe poate chiar şi înţelegerea de tip hegemonic “să construim două forţe politice care să domine România de-acum, succedându-se la putere, dar fără să ne mai dăm unii altora cu Justiţia-n cap” (ce a funcţionat şi până la “incidentul Băsescu”, de după alegerea acestuia preşedinte, care a destabilizat establishmentul corupt şi a dus la evoluţia statului român de drept, atacat din 2007 de către forțele din actuala USL).
Apare astfel posibilitatea re-formării unei noi Alianţe DA, cu alţi actori politici şi pe alte coordonate, cu o aripă radicală gravitând în jurul ei, formată din hard-liners-ii din formaţiunile Monicăi Macovei, MRU (Forţa Civică) şi, eventual, Aurelian Pavelescu (PNŢCD).
3. Ultramagnetizarea USL
Disoluţia PDL continuă. Plecările spre PNL şi PSD aşijderea. Orbiţi de dorinţa de a deveni mari şi tari în noile regiuni ticluite de PSD (şi fără clarviziunea faptului că acestea sunt născute moarte şi se vor îneca în birocraţie, corupţie sistemică şi clientelism), unii lideri PDL vor alege oportunist să defecteze. Avem numai ieri cazul ezitantului primar Mircea Hava. O să aibă Regiunea Centru capitala în Alba Iulia când o să aibă românii 2,50 m şi 30 de kilograme.
PDL se tot resoarbe, până când devine nesemnificativ politic sau cel mult partid de completare a unei coaliţii, ce gâfâie să intre în Parlament, eventual sub umbrela unui alt actor politic mai mare.
Atunci de-abia o opoziţie civică intransigentă, radicală, condusă de Traian Băsescu şi Monica Macovei, poate să devină o forţă politică pivot pentru continuarea fortificării statului de drept, pe eşichierul de electorat eli berat complet de PDL.
În toate cele trei cazuri, alianţe politice diverse sunt posibile. Credem că în următorii ani va fi mai puţin important ce partide fac aceste alianţe, ci orientarea politică pro-europeană sau pro-Kremlin a alianţelor.
În opinia noastră, pe viitor miza pro-europeană sau pro-rusă va deveni tot mai importantă în viaţa politică românească, definind regrupări politice acum greu de prefigurat, iar implicarea Moscovei în politica românească ca deveni tot mai făţişă.