Vanilla Fudge este un fel de Procol Harum al americanilor. Povestea acestei trupe extraordinare este foarte lunga. Cel putin asa spune olandezul Erik Neuteboom pentru ProgArchives.
https://youtu.be/8lhIc-ByUmU
Din pacate, ceea ce se gaseste pe YouTube cu aceasta trupa extraordinara este o mica parte din sound-ul lor incredibil, o combinatie de psychedelic rock, soul, blues si progresive.
Dupa parerea mea, VF este prima trupa care a ajuns la un cumul de stiluri muzicale, care ulterior avea sa fie numit fusion, insa pentru a defini mult, mult mai putin, adica in general fuziunea dintre doua stiluri muzicale, nu atat de multe ca la VF. Au fost niste inaintasi si niste vizionari.
Înaintaşii Vanilla Fudge
Modalitatile lor de a lucra cu instrumentele au fost modele pe care le-au urmat mari trupe ce au aparut ulterior: Yes, Deep Purple sau Uriah Heep, toti acestia fiind prietenii si confidentii iubitorilor de muzica buna, atunci cand canta.
Povestea VF a inceput in New York, asa cum povesteste Noteboom, cand Mark Stein (orga si solist vocal) si Tim Bogert (chitara bas) cantau intr-o trupa numita Rick Martin & The Snowmen. Tim si Mark au fost atat de impresionati de sound-ul trupei The Rascals (care de altfel sunt cei care au cantat primii piesa din embeder), incat au facut in asa fel incat sa-si ticluiasca propria lor trupa, cu Vinnie Martell la chitara si la tobe Joey Brennan.
Porumbeii vestitori ai muzicii progresive americane
Si-au spus The Pigeons (adica Porumbeii!), dar, dupa inlocuirea lui Joey Brennan cu Carmine Appice, trupa si-a schimbat numele in Vanilla Fudge. Moticul pentru care imi plac este, printre altele, combinatia dintre armoniile celeste progresiv-psihedelice si pasionalul blues.
Mai merita ascultati, dupa desfiintarea VF, descendentii lor, numiti Beck, Bogert & Appice, care sunt un fel de Vanilla cu nume schimbat. Auditie placuta.