Maine, voi posta o scurta analiza a punctelor slabe ale Nationalei Romaniei la Euro 2008. Pana atunci, iata aici programul oficial Euro 2008.
In sfarsit, dupa anul 2000, incepe din nou dansul cu mingea rotunda pe gazon, cu echipa nationala a Romaniei prezenta la un turneu final.
Care ar putea sa fie ceva mai democratic decat cele de pana acum, pentru ca il avem pe Michel Platini (foto) in capul bucatelor, fost mare fotbalist si om destupat la cap.
M-am intrebat de multe ori in ce consta farmecul aparte al acestui sport. In afara de faptul ca sunt un poli(privitor)sportiv inrait, cand vine vorba despre fotbal sunt fiara. Cand inca nu stiam bine ce e aia, am auzit niste nume. Vreti sa vi le spun? Ok, bine, o sa vi le spun. Tineti-va bine: Raducanu, Adamache, Radu Numweiler, Deleanu, Cheran, Mocanu, Lupescu, Dembrowsky, Domide, Dinu, Dumitru, Dobrin, Lucescu, Dumitrache, Tataru si as mai putea continua asa mult timp.
Au urmat generatii intregi de fotbalisti foarte-foarte mari. Tata m-a dus prima data la un meci cand aveam cinci ani, pe stadionul Automobilul, cum se numea atunci, ca sa vad echipa omonima din Focsani. Apoi, in scurt timp, s-au format doua echipe: Unirea si Luceafarul, numit de focsaneni Ciuleafarul, ca un fel de alint.
Ati auzit de Surdan? Cu siguranta ca nu. Pot sa recit generatii intregi de jucatori ai Unirii Focsani. Unii au ajuns fotbalisti importanti. Pot sa recit generatii intregi de fotbalisti de la Steaua, Dinamo sau Rapid. Acum a venit vremea sa ne pregatim pentru eventuala recitare ca pe apa a numelor altor fotbalisti.
Ma intreb cati dintre ei vor fi romani. Vom putea oare sa recitam numele componentilor acestui lot, asa cum am visat nopti in sir numele celor din 1994?