Mihail Şîşkin, cel mai mare scriitor rus al momentului, afirmă într-un text publicat în The Guardian că „o Rusie nouă, democratică, este imposibilă fără o schimbare a mentalității naționale – și o recunoaștere a vinovăției naționale”.
Iată traducerea textului lui Şîşkin, despre războiul din Ucraina:
Orașele ucrainene bombardate și cadavrele de copii nu sunt prezentate la televiziunea rusă. Tinerii curajoși din Rusia, care protestează împotriva războiului, sunt bătuți și arestați, în timp ce majoritatea oamenilor rămâne tăcută – nu există proteste în masă, nu există greve. Mă doare să văd că mulți dintre concetățenii mei susțin războiul împotriva Ucrainei: își pun Z-ul pe geamurile de acasă și pe mașinile lor.
Televiziunea rusă prezintă acum în mod repetat un interviu cu celebrul actor Serghei Bodrov, o figură de cult în Rusia. „În timpul unui război nu poți vorbi de rău despre ai tăi”, spune el.
„Chiar dacă se înșală. Chiar dacă țara ta greșește în timpul războiului, nu trebuie să vorbești de rău despre ea.” Și asta fac oamenii, dispuși să îi susțină pe „ai lor”, chiar dacă aceștia trag în ucraineni.
Lumea modernă este despărțită de majoritatea rușilor de o revoluție, cea mai importantă a omenirii: trecerea de la supremația conștiinței colective la prioritatea individului. Oamenii s-au identificat cu tribul timp de mii de ani și erau complet dependenți de liderul haitei – șeful, khanul sau țarul.
Abia în ultimele câteva secole a început să apară o ordine socială umană fundamental diferită, una în care individul este liber. Înainte ca celebrul text care începe cu cuvintele „Noi, poporul” să poată fi scris, a trebuit să apară o nouă umanitate și aceasta a trebuit să fie conștientă de demnitatea sa umană.
Acest decalaj uriaș în civilizație nu a fost încă depășit. Aceasta este drama patriei mele: un număr mic de compatrioți sunt pregătiți pentru viața într-o societate democratică, dar majoritatea covârșitoare încă se pleacă în fața puterii și acceptă acest mod de viață patrimonial.
Dacă, în decursul generațiilor, toți cei care gândesc pentru ei înșiși vor fi eliminați, singurele calități care vor prevala vor fi tăcerea și satisfacția față de autorități. Dar îi puteți învinovăți pe acești oameni dacă aceasta a fost singura lor strategie de supraviețuire? Unde ajung astăzi cei care nu păstrează tăcerea? Ajung la închisoare. Sau trebuie să emigreze înainte de a fi prea târziu.
Două încercări de a introduce o ordine socială democratică în Rusia au eșuat deja. Prima democrație rusă, cea din 1917, a durat doar câteva luni. A doua, în anii 1990, a durat câțiva ani, cu mari dificultăți. De fiecare dată când țara mea încearcă să construiască o societate democratică, prin stabilirea de alegeri, un parlament și o republică, se regăsește într-un imperiu totalitar.
O dictatură și un dictator nasc o populație de sclavi sau o populație de sclavi dă naștere unei dictaturi și unui dictator? Oul și găîna. Cum poate fi rupt acest cerc vicios? Cum poate începe o nouă Rusie?
Germania lui Hitler a găsit o cale de ieșire din cercul vicios al dictaturii. Germanii au învățat multe despre cum să se confrunte cu trecutul și cum să se împace cu vina și au reușit să construiască o societate orientată spre democrație.
Cu toate acestea, renașterea națiunii lor s-a bazat pe o înfrângere militară totală și zdrobitoare. Rusia are nevoie și ea de această oră zero. Un nou început democratic în Rusia este imposibil fără a plăti un preț și fără a recunoaște vina națională.
În Rusia nu a existat o destalinizare și nu au existat procese ca la Nurnberg, pentru partidul comunist. Acum, soarta Rusiei depinde de de-Putinizare. Așa cum populației germane „ignorante” i s-au arătat lagăre de concentrare în 1945, tot așa rușilor „ignoranți” trebuie să li se arate orașele ucrainene distruse și cadavrele copiilor. Noi, rușîi, trebuie să ne recunoaștem deschis și curajos vina și să ne cerem iertare.
Scriitorul german Georg Buchner a scris acest lucru, într-o scrisoare către mireasa sa, în 1834: „Ce este ceea ce minte, ucide, fură în noi?”. Doar această întrebare poate accelera această revoluție, cea mai importantă a omenirii la ruși: conștientizarea faptului că responsabilitatea nu aparține superiorilor tăi, ci ție însuți.
Nici NATO și nici ucrainenii nu pot de-Putiniza Rusia. Noi, rușîi, trebuie să ne curățăm singuri țara. Sunt oamenii mei la înălțimea acestei sarcini? După război, lumea va ajuta Ucraina să se reconstruiască. Dar Rusia va fi în ruine din punct de vedere economic.
Prăbușirea imperiului va continua în plină forță. Alte popoare și regiuni îi vor urma pe ceceni, spre independență. Federația Rusă se va dezintegra. Dar forța centrifugă a popoarelor și regiunilor din ultimul imperiu al lumii poate fi atât purificatoare și reabilitantă, cât și distructivă.
Conștiința rusă trebuie să învețe să accepte că pot exista mai multe state cu limba rusă ca limbă de stat. Imperiul trebuie îndepărtat din minți și din suflete ca o tumoare malignă. Numai atunci noile state pot începe reformele.
Dar poate o democrație să se stabilească fără o masă critică de cetățeni, fără o societate civilă matură? „Frumoasa Rusie a viitorului” (acesta este motto-ul lui Alexei Navalni) ar trebui să înceapă cu alegeri libere. Dar cine le va desfășura și după ce reguli?
Aceleași zeci de mii de profesori îngroziți care au efectuat fraudarea alegerilor putiniste din țară? Și poate fi sigur că, în alegerile rusești cu adevărat libere, va câștiga „trădătorul național” din opoziția democratică, și nu „patriotul” care a luptat împotriva „fascistilor ucraineni”?
O populație care speră într-un țar binevoitor nu poate fi transformată într-o oră în alegători responsabili. Și cine va pune în aplicare reformele democratice? Funcționarilor care au fost mânjiți de corupție și crimă sub regimul Putin nu trebuie să li se permită să construiască un nou stat. Și toți sunt mânjiți.
Lumea cere un „Nurnberg rusesc”. Dar cine din Rusia va organiza și va desfășura aceste proceduri judiciare? Cine va face această mare reevaluare a trecutului? Cine va descoperi crimele și îi va pedepsi pe cei vinovați? Criminalii înșiși? Cineva îl poate înlătura și înlocui pe Putin, dar cum poate înlocui brusc milioane de funcționari corupți, polițiști mercenari și judecători obedienți?
O renaștere lungă și dureroasă este singura cale de urmat pentru Rusia. Iar toate aceste sancțiuni, sărăcia și proscrierea internațională nu vor fi cel mai rău lucru pe care îl vom întâlni pe parcurs. Va fi mai teribil când nu va exista o renaștere interioară pentru poporul rus. Putin este un simptom, nu boala.