Întotdeauna am trăit cu nostalgia marilor echipe de fotbal de altă dată. CAO Oradea, Ripensia şi Chinezul Timişoara, Venus şi Unirea Tricolor sau Progresul Bucureşti au rămas pentru mine nume emblematice, care înseamnă legătură cu un alt gen de fotbal, în care munca de chinez bătrân, pe care o fac acum fotbaliştii, era substituită printr-un talent extraodinar, iar silinţa de a face două takling-uri în trei minute era înlocuită cu foarte multă clarviziune şi imaginaţie.
Acum însă fiorul mă încearcă şi visez la alte echipe care ar putea să se nască în România.
De exemplu, ce-ar fi dacă am avea un club ilustru, numit Şantierele Navale Braşov? Având în vedere viteza ameţitoare cu care se construieşte tronsonul de autostradă Comarnic – Braşov, precum şi faptul că în curând Bucureşti, aria metropolitană, va fi port la Dunăre şi se va întinde până la Comarnic, nave de mare tonaj ar putea fi construite de navalişti iscusiţi la Braşov şi lansate mai apoi, la vale, pe Valea Prahovei, la apă, spre bătrânul Danubiu milenar. Pleosc! ar ateriza acestea în apele fluviului, direct de pe infrastructura noastră rutieră ultramodernă.
Sau cum ar fi dacă echipa Minerul Bucureşti, antrenată de patronul Gigi Becali, în acelaşi timp şi purtător de cuvânt, şi manager, şi maseur, şi farseur, şi barjeur, ar ajunge în Champions League, finanţată de minele de noroi radioactiv terapeutic, generate sub Pipera de pegra românească sfantzoshă şi mândră, născută din complicata şi sofisticata epocă a tranziţiei. Oameni capabili, în acelaşi timp, să asculte un concert pentru tzimbale şi eşapamente de BMW cu Adrian Copilul Minune, dar şi o simfonie a flatulaţiilor muzicale dance ale lui Dinu Maxer.
Ce-ar fi dacă domnul Adrian Păunescu, retras din politică şi producător de vorbe fără de număr, ar înfiinţa în Ardeal (Ardealul! Ardealul ne cheamă!) echipa Marina Zalău? Pe valurile emoţionale provocate de versificările impresionante ale bardului, (1-3 + 2-4 rima-mperecheată, 1-4 + 2-3 rima-mbrăţişata) femeile singure vărsa-vor fără număr lacrimi, care vărsa-se-vor-ntr-o mare, una mai mare decât Lacul Balaton.
Idei mai am, şi foarte interesante. Dacă mă las la voia firii mele, cred că îmi mai doresc să văd constituită şi echipa de fotbal Dunărea Botoşani sau Pescăruşul Cavnic, ori Caraimanul Arad şi Timpuri Noi Scorniceşti. Dar mă stăpânesc. Altfel, ce le mai rămâne de făcut membrilor Cabinetului Boc?