Orb prin gaze. Ce scrâşnim pe noi şi între noi de frig

Share

Mai intai de toate, as dori sa-mi transmit simpatia mea pentru felul absolut decerebrat in care reactioneaza orb Executivul in acest debut de an 2009.

Nimeni nu a vazut pana acum un dinozaur. Unul al carui cap se misca doua ore inainte ca aceasta miscare sa fie imprimata si cozii.

Acum el exista, fiinteaza si se numeste Cabinetul Boc. Acum el este usor de vazut.

O sa trec peste alte pozne ale acestui nou executiv, precum si peste indolenta lui Mircea Geoana, despre care am scris intr-un post anterior. Ma voi referi aici exclusiv la ceea ce trebuia sa facem in chestiunea crizei gazelor dintre Ucraina si Uniunea Sov… scuze, am vrut sa spun Federatia Rusa.

Romania depinde de rusi in privinta gazelor de multe decenii. Si prin anii ’70, cand Ceausescu o facea pe rebelul, iarna, cand dadea frigul, URSS ne oprea gazul sub diferite motive stupide: din cauza frigului, s-a contractat gazul si se taraste pe burta pe fundul conductei; avem o defectiune la nush ce manometre; ne scuzati, dar nu mai avem mercaptam (n.n.: gaz semnalizator, pentru ca gazul metan este inodor); e mai frig la bulgari etc.

Trebuia sa intelegem din 1990 ca avem o singura sansa, si anume sa facem urmatoarele:
1. sa ne structuram politica macroeconomica, astfel incat curentul electric sa fie foarte ieftin si sa trecem pe incalzire si menaj casnic din curent electric;
2. sa mizam la maximum pe energia verde, adica sa ne completam sistemul national hidroenergetic si sa mizam pe energia eoliana si solara, in care sa investim constant;
3. sa economisim, adica sa ne izolam termic locuintele si institutiile, cu foarte multi bani investiti de la bugetele locale;
4. sa desfiintam CET-urile mamut si sa delegam competenta producerii energiei termice la centrale de cartier, de cvartal sau de bloc, eliminand marile retele de transport a agentului termic, care duc la pierderi imense;
5. sa ne conformam la normele europene de mediu, pentru ca tot noi suntem cei care inghitim porcariile emise din arderile combustibililor nostri fosili, cu care ne incalzim.

Ce ne ramane de facut acum? Sa incercam sa facem de acum incolo aceste lucruri, pentru ca oricum, mai devreme sau mai tarziu, tot va trebui sa le facem. Eu cred ca nu prea putem sa ne bazam pe o politica energetica europeana coerenta prea curand.

In privinta rusilor, va trebui sa traim cu ei pe creierul nostru, asa cum au facut-o si predecesorii nostri, pana cand vom edifica dezideratul independentei energetice. Cat despre toate raspunsurile la chestiunile de actualitate din acest subiect sevos: voi publica doua materiale in urmatoarele zile.

Share