Biglietto per l’Inferno, „L’Amico suicida” (GISP, dinamita muzicală)

Share

In urma cu putin timp, am atras atentia asupra unei trupe italiene de SymphonicProg, Blocco Mentale, despre care ItalianProg spune ca este o formatie obscura, care si-a incercat si ea sansele in muzica, fara sa reuseasca insa.

Aratam atunci ca Blocco au fost unii dintre acei maestri necunoscuti ai progului italian, despre care noi astazi stim prea putine lucruri si in fata carora merita sa ne inclinam cu respect. In vena Great Italian Symphonic Prog-ului (GISP), cum ii spunem noi acestei versiuni aparte de ItalianSymphonicProg.

Biglietto per l’Inferno sunt o alta astfel de trupa. Chiar daca, inexplicabil, pe acestia cei de la ItalianProg ii considera o mare formatie, iar aceasta pentru ca au avut un relativ succes de casa, au scos doua albume si au dat foarte multe concerte in anii ’70, si Biglietto sunt azi complet uitati.

Claudio Canali (voce, flaut, flugelhorn), Marco Mainetti (chitara), Giuseppe „Baffo” Banfi (orga, moog), Giuseppe Cossa (pian, orga), Fausto Branchini (chitara bas) si Mauro Gnecchi (percutie) au format Biglietto per l’Inferno in anul 1972, in Lecco, in nordul Italiei, din doua trupe, Gee si Mako Sharks.

Albumul „Un Biglietto per l’Inferno” din anul 1974 este considerat de ItalianProg absolut magnific. Noi credem ca este o perla muzicala. Playlistul sau merita ascultat, din embederul pe care l-am postat, in ordinea de pe album a pieselor, chiar daca eu am scos in fata lucrarea finala, care mi se pare cea mai reusita, „L’Amico Suicida”.

Reprizele vocale ale lui Claudio Canali sunt tragice, iar acesta are o voce spectaculoasa si extrem de expresiva, iar reprizele de orga, moog, flaut, cu permanenta asistenta muzicala remarcabila a chitarei solo, creeaza o muzica extrem de placuta.

Probabil ca ii reprosez lui Canali faptul ca are tendinta sa recite prea mult, in loc sa lase fonfleurile si sa cante, fara a sugera excesiv moartea, prin felul negru cum emite sunetele, ca oricum se intelege despre ce este vorba.

Albumul, cu o tema obsesiva, moartea si suicidul, este una dintre acele lucrari extraordinare pe care nu le uiti cate zile traiesti, daca ajungi sa intelegi muzica practicata. Din pacate, lunga piesa „Ansia”, din debutul LP-ului, nu se gaseste in versiune completa, cu toate ca piesa pare sa fi fost in original lunga de peste 20 de minute.

Share