Iara procedez la fel: piesa „Meditazione” a trupei Il Balletto Di Bronzo este doar „carligul”. Fara discutie, este un cantec superb, un eveniment muzical in sine, un cristal perfect si simplu. Baletul de bronz al acestei trupe unice suna insa altfel.
„Meditazione” este de pe primul lor album, Sirio 2222, care este orientat mai curand catre un soi de psych-rock, gen Jimmi Hendrix.
Celelalte piese de pe acest album nu demonstreaza foarte multe si lipsa de originalitate este evidenta (cu exceptia piesei din embeder, care e o perla in sine). Daca ascultati cu atentie toata piesa, observati ca, din regiunea sa mediana, se intampla un accident sonor: brusc, expozitia este reluata, cu un keyboards extrem de angoasat in spate, care schimba complet atmosfera muzicala si trimite intr-un dark-psych-prog. Este un fel de „spre asta ne indreptam. stop. atentie. stop. avem si idei originale, si inca in ce masura! stop.”.
Aici se aude practic prima data foarte originalul sound al acestei trupe, pe care-l regasim in intreaga sa splendoare dark-prog-simfonica pe marele lor album, „Ys”. Ys, de asemenea scris Is sau Ker-Is in bretona, dar si Ker-Ys in franceza (ker inseamna oras in bretona), era un oras mitic, despre care se spune ca ar fi existat in Golful Douarnenez, in Britania, care ar fi fost inghitit de Oceanul Atlantic.
Albumul lui Balletto Di Bronzo este unul dintre multele albume programatice, cu tema, scrise in muzica progresiva. Extrem de original, are o prima sectiune, care dureaza peste 15 minute si care imi place foarte-foarte mult, numita „Introduzione”.
Tema acestei sectiuni muzicale a albumului este simpla, un strigat melodic continand o extraordinara disperare existentiala, pentru care vocea solistului Gianni Leone (o mare figura, un poliinstrumentist care canta la pian, orga, moog, mellotron, spineta si celesta), destul de rigida de altfel, este foarte potrivita.
Insolitul acestei Introduzione este dat de suprapunerea dintre un fals ritm de reggae music si angoasanta orga care comenteaza tema-solist. Nebunia este ca pe aceasta tema se intampla ceva ce vezi destul de rar, chiar si in muzica progresiva: Leone canta in gama dodecafonica, intai cu vocea, apoi cu intreaga trupa, pe toate instrumentele. Evident, exista trupe care au pasaje dodecafonice, dar o abordare complet structurata in acest mod este, credem noi, o raritate.
Dodecafonismul, sau tehnica celor 12 note, a fost folosita pentru prima data in muzica de catre compozitorul austriac Arnold Shoenberg, care a consternat lumea la inceputul secolului XX, apoi a facut furori cu muzica sa abstracta sonor. A fost un curaj nebun din partea Baletului De Bronz italian sa cante asa si merita tot respectul nostru.
Va las placerea sa descoperiti acest album unic, cu playlistul Introduzione – Primo Incontro – Secondo Incontro – Terzo Incontro – Epilogo, intai la finalul embederului de mai sus, apoi, daca doriti sa aprofundati, si din alte surse, pentru a asculta discografia completa acestei alte trupe italiene sofisticate si inedite.