Dacă Victor Ponta a dispărut un răstimp în Turcia şi a venit cu moscheea la pachet, apoi au intrat în scenă refugiaţii, a fost alimentată teoria conspiraţiei.
Iată faptele.
1. După o absenţă de aproape o lună din ţară, premierul Ponta a revenit pe 8 iulie, după ce s-a operat la genunchi la Clinica Medipol a soţiei preşedintelui Erdogan.
-lucruri nelămurite-
a) Artroscopia pe care a făcut-o în Turcia putea să o facă bine-mersi numai în Capitală în vreo cinci locuri, cel puţin, în condiţii perfecte medical. Operaţia durează 30 – 60 de minute, iar refacerea completă 10 săptămâni.
Cazul său clinic-operator nu suportă comparaţie cu cel al preşedintelui Traian Băsescu, care s-a operat la coloană la o clinică din Austria. Prima idee care-ţi vine în cap este că astfel prim-ministrul a fugit de DNA, care îl citase exact în marţea de după week-end-ul în care a plecat din ţară.
b) Felul în care a plecat din ţară Ponta e cel puţin dubios. Fără să-l anunţe măcar pe şeful statului, s-a dus la un eveniment cu conotaţii geopolitice majore, boicotat de majoritatea covârşitoare a politicienilor europeni – deschiderea Jocurilor Europene de la Baku.
Motivul: problemele de legitimitate ale şefului statului azer, un dictator care joacă la două capete, cu Moscova putinistă şi deopotrivă cu investitorii americani din Caspica în petrol şi gaze. La festivitate, Ponta a stat fix în spatele lui Putin şi Erdogan. Nu se ştie exact dacă Putin, Ponta şi Erdogan au avut discuţii înainte sau după festivitate.
c) Felul în care a plecat Ponta de la festivitate să se opereze în Turcia e suspect de aranjamente secrete anterioare.
Nu campezi în elicopterul unui şef de stat, ca să te ducă la clinica particulară a soţiei sale, să te operezi la genunchi, să-ţi scoată de acolo crocodilul de Nil şi să ţi-l înlocuiască cu un aligator de Enisei, decât dacă ai aranjat asta cu mult timp înainte, prin contacte intense la nivel înalt. Ai aranjat în secret, prin contacte secrete, pentru că nimeni nu a ştiut nimic.
d) Se pune problema: dincolo de înlocuirea genunchiului său aparent original cu unul pozitronic, ce a mai făcut şi ce s-a mai întâmplat cu Ponta la turcaleţi? A vizitat minunile turistice ale Cappadociei? S-a rugat la Sabia lui Ştefan cel Mare? A urmat un curs de turcă azeră? A învăţat de la turci cum se fac autostrăzi?
2. La începutul lunii septembrie, au început să circule informaţiile conform cărora SUA şi Turcia s-au înţeles să constituie în nord-vestul Siriei o zonă demilitarizată, unde să fie relocaţi refugiaţii sirieni care au trecut graniţa în Turcia, în sud-estul ţării.
La momentul acesta, se pare că în sud-estul Turciei s-ar afla în jur de 2 milioane de refugiaţi din Siria. Nord-vestul Siriei este în prezent controlat de Frontul Al-Nusra, organizaţie teroristă afiliată Al-Qaeda, ce a comis atrocităţi greu de închipuit pentru un european.
Când au aflat ce li se pregăteşte, refugiaţii sirieni din Turcia s-au pus în mişcare, aşa cum sunt şi acum. Ca să nu ajungă pe mâna Frontului Al-Nusra, au plecat disperaţi spre litoralul turc şi au navigat în sudul Asiei Mici, pe Mediterana, spre Grecia şi FYR Macedonia.
O dată ajunşi aici, au năvălit spre Ungaria, pe culoarul făcut de macedoneni şi sârbi. Toată această evoluţie era uşor de prevăzut de către inşi ca Erdogan sau Putin.
Este Ponta un trădător de ţară?
Se pune întrebarea: a fost premeditare? Dacă a fost premeditare, Victor Ponta ştia? Întreaga operaţiune avea ca scop, la nivel românesc, pregătirea terenului legal pentru apariţia unei moschei imense în capitala României, loc de pelerinaj pentru musulmanii refugiaţi în România?
Florilegiul de instituţii de învăţământ proiectate a apărea pe terenul din nordul Capitalei a fost de la bun început destinat educării acestor musulmani?
Dacă lucrurile stau astfel, fiind pregătite minuţios de conspiratorii Putin, Erdogan şi Ponta, atunci Victor Ponta este trădător de ţară.
Cele două chei de înţelegere a chestiunii cu refugiaţii
Dacă luăm lucrurile aşa cum par a sta acum (o emigrare spontană a oropsiţilor lumii din Africa şi Orientul Mijlociu spre Europa cea prosperă), atunci evident că singurul lucru pe care-l poate face Europa unită este să îi primească pe aceşti oameni şi să-i europenizeze pe cât posibil, în sensul impregnării cu principiile statului de drept, democraţiei, liberului arbitru.
Dacă, aşa cum ne învaţă experienţa, într-o zi aceşti oameni vor reveni în ţările lor de origine, ei ar putea ajuta mult lumea occidentală să îmblânzească Islamul, castrându-l de fanaticii săi extremişti.
Dacă luăm însă în calcul teoria conspiraţiei, conform căreia nişte mai mari ai lumi au pus la punct condiţiile pentru acest exod spre Europa, avem de-a face cu o invazie mascată în exod de refugiaţi.
O invazie de tip nou, cu implantarea de “omuleţi verzi” extremişti islamişti în miezul civilizaţiei europene, fie şi dacă aceştia ar reprezenta numai 1% din refugiaţi. Ne este greu să credem că ISIS nu profită din plin de acest exod de proporţii ca să detoneze Europa, după ce migraţia se termină.
Există posibilitatea să începem, în Europa, prin a gestiona o operaţiune de adoptare a unor refugiaţi, pe cote stabilite, în număr tot mai mare, apoi să ne trezim că ne-am complicat enorm existenţa.
În anii care vin, pe măsură ce va deveni evident că şederea refugiaţilor nu este una temporară, ci de lungă durată (pentru că crizele din Orientul Apropiat nu se rezolvă aşa de repede), aceştia vor forma mici comunităţi în aria unde sunt găzduiţi la început, apoi se vor dizolva în aparenţă în societatea europeană, după care vor începe problemele.
Am auzit argumentele unui prieten, care îmi explica faptul că în Bucureşti sunt foarte mulţi maghiari, şi totuşi nu le simţim prezenţa, ei se dizolvă în masa metropolei. Aşa este, dar maghiarii nu sunt musulmani, ci în general creştini catolici, iar sirienii nu sunt catolici, ci şiiţi, sunniţi şi allawiţi…
Prietenii lui Putin spun nu primirii de refugiaţi
Este interesant că statele care sunt reticente, într-un fel sau altul, la cotele stabilite de Bruxelles, sunt: Ungaria prietenului lui Putin, Orban Viktor; Cehia, unde preşedintele filorus Milos Zeman a chemat populaţia la arme, să apere graniţele ţării de imigranţi; Serbia şi Macedonia, puternic dominate politic şi economic de Rusia. Poate că acolo există responsabili care ştiu de ce sunt reticenţi.
Evident, este reticentă şi Marea Britanie, dar din alte motive, legate de reflexul acesteia de a fi Ghiţă Contra în UE. De ce însă statele controlate de Rusia într-un fel sau altul sunt reticente la imigranţi? O explicaţie ar putea să fie că acolo sunt în control prietenii lui Putin.
De ce statele unde nu e în control Rusia acceptă să primească cu braţele deschise imigranţi? Pentru că aici, dacă va fi haos, criză socială, economică şi politică, Rusia putinistă ar prelua prelua controlul şi influenţa geopolitică Americană se va dizolva.
Evident, la baza cabalei conspiraţioniste despre care discutăm se află două decizii: una, de creare a zonei demilitarizate din nordul Siriei, la care au consfinţit şi Statele Unite. Alta, de creare a cotelor de repartizare a imigranţilor pe întreg teritoriul UE, la care au lucrat oficialii Uniunii, aşa cum ştim acum, încă din luna mai.
Deci, dacă există o cabală conspiraţionistă, din ea ar putea să facă parte şi liderii noştri cei democraţi şi responsabili. Şi ar fi responsabili chiar dacă într-o zi se va dovedi că această cabală realmente există şi că ei n-au avut habar despre existenţa acesteia.