„Să auzim numai de bine!” – aşa îşi încheia marele Mircea Carp emisiunile de la Europa Liberă, pe vremuri.
Fundația culturală Memoria a lansat zilele acestea volumul aniversar Mircea Carp.Un veac dăruit țării. În 28 ianuarie prestigiosul jurnalist al posturilor Vocea Americii și Radio Europa Liberă atinge vârsta de 100 de ani, fiind astfel un martor prețios al istoriei României trăite cu intensitate.
Poeta Ana Blandiana consemnează despre „miracolul” acestei vârste că „Mircea Carp este unul dintre ultimii reprezentanți pentru noi ai perioadei interbelice, unul dintre cei mai avizați și profesioniști reprezentanți și comentatori ai perioadei Războiului Rece, a complicatei perioade a coexistenței pașnice a celor două sisteme, a surprinzătoarei căderi a comunismului, a lungului post-comunism”, conform Europa Liberă.
Vocea și comentariul mereu sobru îl individualizau pe Mircea Carp în Programul politic al Europei Libere realizat timp de aproape două decenii. Abia după 1989 ascultătorii care așteptau informații cu urechea lipită de calorifer pentru a atenua bruiajul au putut lega vocile redactorilor Europei Libere de un chip și de o prezență.
Ajuns în SUA în iunie 1951 la bordul vasului militar General Stewart împreună cu soția sa, Heidi, Mircea Carp s-a pus în slujba țării natale, așa cum o făcuse ca ofițer român, rănit pe front în Al Doilea Război Mondial și decorat de rege cu Ordinul Coroana României cu spade, panglică de virtutea militară și frunze de stejar.
„Foaia calificativă” din 1944 consemna sub semnătura colonelului Constantinescu calitățile deosebite ale tânărului Carp:„ofițer devotat serviciului, cu un curaj excepțional, și-a îndeplinit în toate ocaziunile misiunile primite, mai presus de orice laudă”.
Calitățile ofițerului de atunci s-au transferat în curajul și rigoarea jurnalistului de mai târziu.