GALERIE FOTO Ce făcea Robert Negoiţă prin Sectorul 3, când i se apropia trimiterea în judecată

Share

Robert Negoiţă este genul de primar care şi-a constituit o administraţie extractivă, după modelul Rusiei Putiniste.

Metoda a mai fost folosită prin ţară, de exemplu în Constanţa lui Radu Mazăre. Sistemul este simplu: pui taxe, ori impozite şi foloseşti banii publici, extraşi astfel de la alegători, pentru contracte direcţionate politic.

Apoi, cu aceste contracte, faci lucrări aparent edilitare, al căror scop de fapt este să extragi alţi bani de la populaţie.

Să luăm ca exemplu acest caz, de pe o stradă din Sectorul 3. Ani în şir, Robert Negoiţă nu a făcut aici nimic. În afară de faptul că a venit şi a ţinut un discurs între blocuri, în campania electorală pentru alegerile locale. Şi că o profitat cu cinism de opărirea rădăcinilor a trei tei, din cauza spargerii unor ţevi Radet, pentru a-i extrage din calea sa.

Din pavajul cu care tot administraţia locală îi omorâse, după ce iniţial fuseseră plantaţi, în urmă cu zeci de ani, de locuitorii din bloc. Conform legii, trebuia să planteze în loc alţi trei copaci. Nu a făcut-o: a dat un mic contract, pentru mărirea unor locuri de parcare.

În zona respectivă, locurile de parcare din Sectorul 3 costă 500 de lei pe an, unul. Nu este o sumă modică. La 10.000 de locuri de parcare, se adună 5 milioane de lei.

Aceasta este însă cerceluş de floricică. O mămică frumuşică este că în Sectorul 3 unele locuri de parcare se licitează. Pe bani grei.

Cel mai scump loc de parcare din Sectorul 3, licitat, a costat 25.000 de lei, conform Gândul. Beneficiarul va plăti anual acum suma regulară stabilită de consiliul local şi va avea acest loc de parcare tot restul vieţii.

Revenim la cazul de pe strada noastră. Cu banii strânşi, ce faci? Peste drum, unde până acum maşinile parcau gratis, în paralel cu strada, faci noi locuri de parcare, perpendiculare pe stradă. Dar pentru asta trebuie să îngustezi grădiniţa din faţa blocului.

Ce contează că niciodată nu ai făcut nimic, în afară de faptul că în noiembrie Salubritatea a venit şi a strâns frunzele, cu turbosuflante de mână, ca să facă pământ de flori, să aibă ce să vândă florăresele, să mănâncă şî gura lor ceva?

Acum, faci lucrare edilitară. Dar ce facem cu trotuarul? Unde punem trotuarul? Că nu mai există trotuar! Printre copaci, betonând grădiniţa din faţa blocului, care s-a îngustat, acum are vreo doi metri lăţime.

Ce contează că vara bieţii oameni din bloc vor avea în case 2-3 grade mai mult, iar iarna 2-3 grade mai puţin? Nu contează, tu, Robert Negoiţă, supranumit Borduriţă, poreclit Betoniţă, îţi îndestulezi clientela politică.

Mai ales că nu mai ai ce pierde, tot te-a luat la cornere DNA. Ei, şi dacă mai pui neşte pavele aligante, care-n doi-trei ani se fac praf şi trebuie înlocuite cu alte pavele, şi tot aşa, ai pus la punct o maşină multianuală de făcut bani ritmic pentru clienţii tăi politici.

Cel mai ciudat, în toată povestea asta, este cum funcţionează psihologia aligatorului nostru. Până acum, veteranii blocului ieşeau seara, cu furtunul, la udat iarba şi bibilit copacii. Erau mândria cartierului, modele de urmat.

Acum, aceiaşi veterani respectabili, discută, mândri de ei, despre ccum vor licita şi până la ce preţ locurile de parcare, cum se vor plimba pe trotuarele cele noi şi aligante, făcute de domnul primar.

Ceea ce nu înţeleg ei este că în câţiva ani rândul de copaci, cu rădăcinile strangulate sub betoanele trotuarului, se va usca.

Ceea ce, by the way, va da posibilitatea primarului nostru trimis în jude(cată) să dea la prietenii săi, din clientela politică dă sector, noi contracte. Pe banii publici extraşi din noi taxe de parcare.

Ceea ce trebuie să înţelegem – şi vom constata, plimbându-ne prin Sectorul 3 şi de altfel prin toată Capitala, e că noua inflaţie nu e cea a monedei naţionale, ci a parcărilor. Pe orice stradă mergi sunt parcări.

Aşa de multe, că maşinile trebuie să se invite reciproc, ca să încapă pe carosabil. Iar trotuarele sunt pline de maşini cu o roată pe ele, aşa că pietonii sunt obligaţi să-şi pună viaţa-n pericol, mergând pe carosabil.

Aşa funcţionează administraţia extractivă a primarului Robert Negoiţă, zis Borduriță, supranumit Betoniță. Şi nu este singura.

Share