Ma bucur ca ati avut rabdarea sa ascultati explicatiile lui Flavio Premoli despre instrumentele sale, care erau avangarda la inceputul anilor ’70.
Premiata Forneria Marconi (ceea ce mot a mot inseamna Brutaria Premiata Marconi) este una dintre cele mai mari cinci formatii de italian symphonic prog care au existat vreodata si, fericire pe capul italienilor, mai activeaza si acum si da niste concerte de „batranete” superbe, in genul celor cu care ne mai incanta pe la noi Phoenix.
Sunt considerati pionierii muzicii progresive italiene. Ca si Campo di Marte, I Giganti, Il Balleto di Bronzo, Locanda delle Fate sau I New Trolls, PFM dovedesc o cunoastere profunda a muzicii culte si, cum se spune la carte, „o stapanire perfecta a mijloacelor artistice”. Peste aceasta se aseaza cu eleganta o profunzime, o sete de absolut si un instinct al tragicului cum rar mi-a fost dat sa vad.
In rest, imi este foarte greu sa vorbesc despre muzica sensibila, complexa, rafinata a acestor italieni, care trebuie pur si simplu sa fie ascultati: Franz Di Cioccio (tobe, moog, aggeggi, voce), Franco Mussida (chitara electrica & acustica, chitara double-six, mandolina, voce), Mauro Pagani (flaut, ottavino, vioara, voce), Giorgio Piazza (bass, voce), Flavio Premoli (orga, pianoforte, mellotron, clavicembalo, piano a puntine, moog, voce).
Dupa cum se observa, o paleta impresionanta de instrumente si toti membrii trupei fac si voce. Si o fac bine. Culmea este ca, de-a lungul carierei sale, PFM au avut o fixatie: ca nu are un solist vocal veritabil, motiv pentru care a avut mai multi solisti-invitati, de-a lungul timpului, precum Fabrizio de Andre, mare gurist italian.
Vreau sa va mai dedulcesc cu o bucurie marca Premiata si va voi recomanda aceasta perla: „Dolcissima Maria”, un cantec pe care, pe masura ce-l tot asculti, iti place mereu mai mult:
S-a spus ca progul italian e o emulatie a celui britanic. Mi se pare o foarte mare greseala. Sa-mi spuna cineva ai cui emuli sunt Premiata, ca nu stiu. Da, seamana ca spirit si instrumentatie cu Kansas. Dar formidabilele albume „Storia di un minuto”, „Per un amico” sau „Photos of Ghosts” sunt, primele doua, din anul 1972, iar cel de-al treilea din 1973.
Marea trupa de britanici stabiliti in Statele Unite scotea primul album, numit chiar „Kansas”, in anul 1974 si in primii ani ai deceniului opt erau in stadiul de preambalare. Unul foarte interesant, care este cunoscut de cativa ani, o prima formula Kansas cu Lynn Meredith solist vocal, numita Proto-Kaw, redescoperita de Kerry Livgren prin niste inregistrari uitate, in anul 2001.
Dar despre Kansas, uriasii progului american simfonic, discutam altadata.