home CULTURA, MUZICA Earth & Fire, “To The World Of Future” (ProgSymphonic, dinamita muzicală)

Earth & Fire, “To The World Of Future” (ProgSymphonic, dinamita muzicală)

Share

“To The World Of Future” este ultimul din triada de albume progresive de mare valoare lansate, la inceputul anilor ’70, de grupul olandez Earth & Fire. Nu stim ce se intampla in capul si in sufletul unor oameni care pot sa aiba in ei o astfel de muzica si o impartasesc.

Nu inteleg nici ce ii determina sa nu mai aduca ofranda Melosului si alte componente ale unui astfel de tezaur muzical. Practic, odata cu piesa omonima de peste 10 minute, care deschide albumul, “To The World Of Future”, filonul creativ al celor de la Earth & Fire se epuizeaza.

Ce face Jerney Kaagman pe urmatoarele albume ale trupei este la fel de revoltator, pentru un iubitor al perioadei in care trupa canta muzica de cult, ca discareala la care ajunge Fleetwood Mac dupa plecarea lui Peter Green si aparitia lui Christine Perfect, ori ca siropul destul de gros ce invadeaza muzica celor de la Genesis, dupa iesirea din grup a lui Peter Gabriel si trecerea la voce a lui Phill Collins.

Dar aceasta ultima creatie progresiva Earth & Fire este la fel de frumoasa ca intreaga creatie a olandezilor. Tema principala este un fals pop, peste care intra un coral obsesiv si deasupra caruia Jerney pune cireasa progresiva de pe tortul acestei piese triste si complexe. Acest cantec imi aduce aminte, ca atmosfera muzicala, de “Hair”.

In continuare, pe albumul “To The World Of Future”, “How Time Flies” este un canticel dragutzel, insa lipsit de nerv, in care atmosfera armonica din jurul solistei si linia melodica a acesteia bate in progresiv, “The Last Seagull” aduce aminte, prin amploare si tragism, de marile creatii anterioare, dar nu este mai mult decat un strigat muzical, cu o chitara solo foarte percutanta si lirica.

Exemplele pot continua. Earth & Fire arata, in restul acestui album, ca stiu foarte multa muzica, dar parca pe fiecare dintre celelalte piese, in afara de capul de album, lipseste mereu cate ceva, un ingredient esential.

Li se terminase snaga creativă progresivă. De ce? Nu ştim.

Share