Va spuneam ceva mai devreme ca m-a suparat tare de tot piesa lui Paolo Meneguzzi, „Era Stupendo”, pe care o re-botez acum „Era Stupido”. De aceea m-am hotarat sa pun acum, si nu mai incolo, saptamanile viitoare, aceasta perla muzicala, „750,000 Anni Fa L’amore”, care apartine unei trupe de poveste.
Banco del Mutuo Soccorso inseamna pur si simplu Banca de Ajutor Social. Atat. Supranumita BMS, este unul dintre gigantii progului simfonic italian, alaturi de Premiata Forneria Marconi, Campo di Marte, I New Trolls sau Formula Tre.
Vocea unica a lui Francesco Di Giacomo te inalta la ceruri, iar keyboard-ul extraordinar pus in background de catre fratii Vitorio si Giani Nocenzi structureaza fundatia perfecta a muzicii lor puternice si frumoase.
Banco, unul dintre marile supergrupuri rock ale lunii
Albumele „Darwin” si „Io Sono Nato Libero” sunt adevarate comori ale intregii muzici progresive. „Di Terra” este cel mai simfonic album BMS, asemanator, ca amploare si profunzime, cu lucrarile similare ale celor de la Procol Harum.
Din anul 1972 pana in anul 1996, Banco a scos 19 albume, dintre care multe, surprinzator de multe merita sa fie ascultate si reascultate. Am ales aceasta romanta, „750.000…”, special, ca poarta de intrare intr-o muzica extrem de frumoasa, dar care necesita rabdare si o ascultare atenta, deopotriva cu ratiunea si cu sufletul. Si timp, foarte mult timp.
BMS are un concert in care unul dintre fratii Nocenzi intra singur pe scena intunecata, canta expozitia de la aceasta piesa, apoi tranteste capacul de la clapele pianului si pleaca, in urletele unei sali isterizate. Dupa cateva zeci de secunde reintra in scena, impreuna cu Di Giacomo, si o ia de la capat, in timp ce sala continua sa urle efectiv, de ti se ridica pielea pe pielea de pe oase.
Ecce musica!