A Barca Do Sol este o trupa legendara de FolkProg din Brazilia, despre care stiu foarte putine lucruri, dar care cu siguranta este foarte buna de ascultat, si de catre copiii mici, si de catre cei mai maricei.
Site-ul EZRock informeaza ca A Barca Do Sol a fost format din muzicieni care erau faimosi dinainte de infiintarea grupului. Initial, trupa a fost „spatele” sonor al cantaretului brazilian Peri Reis.
Dar muzicienii acestia nu erau nici atunci niste necunoscuti. De exemplu, violoncelistul Jaques Morelembaum era deja cunoscut pentru activitatea sa impreuna cu Caetano Veloso si marele muzician Egberto Gismonti, dar si cu alti artisti, dimpreuna cu Cvartetul Jobim/Morelembaum. Ritchie era cunoscut ca flautist, vocalist de muzica pop si compozitor, iar violonistul Nando Carneiro a cantat si el impreuna cu Egberto Gismonti si altii.
Despre acest monstru, pe nume Caetano Veloso, se pot spune atat de multe, incat prefer sa las pe acela care doreste sa le afle sa intre pe link si sa afirm doar atat: este considerat un fel de Bob Dylan al Braziliei.
Cum s-ar spune, inca un supergrup, de data aceasta mai de succes si mai durabil in timp decat Fields. A Barca Do Sol a existat intre anii 1974 si 1981. Primul lor album, „A Barca Do Sol” (1974) este un fel de orbul talentat care, inainte sa-i vina vederea, pipaie, in cautarea grozaviilor pe care se pregateste sa le faca.
Experiment. Al doilea, „Durante O Verão” (1976) mi se pare mult mai reusit, cu explozii de exuberanta instrumentala, pe unele piese, apoi cu reprize de poezie melodica splendide, dintre care un exemplu este acest formidabil poem muzical, „A Língua E A Bainha”. Totusi, chiar daca este comparat cu Jethro Tull, grupul nu ajunge sa aiba forta si percutanta expresiva a acestui mare grup britanic. Albumul „Pirata” (1979) imi este necunoscut, pentru ca nu reusesc defel sa il gasesc.
Dupa cum se observa, am tendinta sa dau muzica greu de gasit, apartinand unor interpreti, cantautori si formatii complet necunoscute pe Batranul Continent. Ar fi mult mai simplu sa ma cantonez in cercul comod al valorilor consacrate. Prefer sa-mi pigmentez doar aceste mici recomandari muzicale cu astfel de valori consacrate si, in rest, sa ofer ceea ce este complet necunoscut iubitorilor de muzica.
Vreau sa explic si cum am ajuns sa ascult astfel de muzica, pentru ca nu este nici o mare filosofie. Am inceput prin a descoperi, prin toamna anului 2004, ca, in versiunea full a programului Winamp, daca dai click dreapta pe bara si selectezi Media Library, iti apare o minunatie intreaga.
La Shoutcast Radio ai extrem de multe radiouri online. Daca dai cautare progressive rock, iti vor aparea 23 de posturi de radio de specialitate cu muzica extrem de valoroasa. Eu deja haladuisem pe ProgArchives in acel moment si descarcasem ca sclavul vreo doua CD-uri de mp3 aflate la liber pe acest site, la acel moment.
Primul meu contact cu Aural Moon, Progressive Radio Garden a fost socant. Dintr-odata urechile mi s-au umplut cu o piesa, Arubaluba, a unei trupe complet necunoscute mie in acel moment, Camel. Pe de alta parte, mi se parea absolut firesc (si mi se parea simultan straniu ca gandesc astfel) sa existe o formatie legendara de rock progresiv cu acest nume, asa cum am aflat imediat de pe ProgArchives.
Restul a avenit in timp. Am inceput sa descarc sistematic de pe DC++ muzica foarte buna. Am descoperit astfel italienii, francezii, japonezii, brazilienii si nici azi nu am terminat de descoperit noi nebunii. Nu se stie aproape nimic despre ele in Romania. Incerc sa fac astfel incat lucrurile sa se schimbe, pentru ca este mare pacat. Noosfera este mai saraca, fara ca aceste mari formatii sa fie cunoscute.