Tocmai m-am bestializat prin jurul screen-ului calculatorului, de era sa scap sucul pe ecran, vorba unui clasic in viata. Din cand in cand, ma dezintoxic de muzica proasta, ascultand astfel de nebunii. Ascultam versiunea live din anul 1972, prezentata de Deep Purple in cadrul turneului lor de promovare a fantasticului album „Machine Head”.
Despre aceasta trupa uriasa se pot spune multe. ProgArchives ii categoriseste in subgenul ProtoProg, iar in prima fraza din prezentare spune ca este „the archetypal hard rock band, hugely influential”.
Parerea mea este ca Deep Purple este mult mai mult. In „Lazy”, de exemplu, muzica lor este o imbinare de psychedelic si rhytm & blues, dar indeobste se spune ca Deep Purple au creat un stil propriu, inconfundabil, numit rock baroc.
Este una dintre acele trupe pe care inca as vrea sa le vad live, in speranta ca sunt ca vinul bun: pe masura ce se invecheste este mai tare, parfumat si se apropie de ambrozia cereasca.
Ambrozia Deep Purple a luat fiinta in anul 1968, in oraselul Hertford din Anglia. Line-up-ul initial al trupei, cunoscut sub numele de Mark I, ii avea in formula pe chitaristul Ritchie Blackmore, tobarul Ian Paice (care a fost singurul membru constant din toate formulele si incarnarile ulterioare ale grupului), claparul Jon Lord, basistul Nick Simper si vocalistul Rod Evans.
Din aceasta formula a lipsit Ian Gillan (un vocalist de inalta senzatie, care a fost cooptat in locul lui Evans, concediat), care a intrat in trupa dupa ce cantase in ecranizarea operei rock a lui Andrew Lloyd-Webber, „Jesus Christ Superstar”. Si Simper a fost concediat, iar in loc a venit Roger Glover.
Asa a aparut Mark II, formula cu care Deep Purple si-a castigat notorietatea in intreaga lume si cea in care a lansat o serie de albume de exceptie, ca rupatorul „In Rock”. Ok, m-am oprit aici, la Mark II, cu prezentarea trupei. Cine vrea sa aprofundeze, sa urmeze linkul de mai sus si coada embederului, in care se afla multe lucruri interesante.