Anglia – Statele Unite 1-1 (rezultat final)

Share

In minutul 4, pe o autostrada tipic-americana dintre cei doi fundasi centrali ai SUA, la o pasa a lui Emile Heskey, Steven Gerard a inscris, ca la incepatori, din sapte metri.

Pana la acest gol, istoricul partidei a fost simplu: americanii au pasat crispati, iar britanicii i-au asteptat sa greseasca.

Atentie: la precedentul Campionat Mondial am vazut ca americanii, extrem de pragmatici, au nevoie ca sa inscrie dou goluri de doua ocazii, nu mai mult. Sunt foarte curios daca in aceasta seara le va reusi figura, in fata mentorilor lor in ale fotbalului.

Noutatea, fata de precedentul campionat mondial, este ca americanii nu accepta nici macar dominatia tactica engleza, ca sa nu mai vorbim despre rezultatul de pe tabela de marcaj, atacand si dominand, in timp ce echipa care contraataca, este drept, foarte periculos, este Anglia.

Semn ca Fabio Capello intelege acest lucru si nu este multumit, il introduce pe teren pe Sean Wright Phillips in locul lui James Milner, pentru contracararea playmakerului american Landon Donovan.

Cherundolo stie de ce, pentru ca imediat pentru el incep problemele. In minutele de final de repriza, americanii dau o bastarca fix in moalele capului Nationalei Angliei. Dempsey trage, din dreptul careului mare, tot central, dar mai de departe decat Gerard, Green scapa mingea si este gol.

De acord cu Bocanaciu: a fost autogol, la o gafa impardonabila a portarului englez. Interesant este ca replica Angliei vine la faza urmatoare, cand britanicii se arunca pe poarta adversa si, dintr-o faza de acelasi tip (pivot de gura portii cu mingea la picior, pe centrul careului), rateaza.

Una peste alta, sumarul acestei reprize este ca avem de-a face cu doua echipe de facturi asemanatoare, una mai vulpoaie, Anglia, alta mai ambitioasa si muncitoare, Statele Unite, care au un punct slab in comun: fundasii centrali destul de rigizi si usor de pacalit de un atacant fasnet.

Orgoliul ranit englez se manifesta din plin in debutul celei de-a doua reprize, dar Emile Heskey trage fix in bratele lui Tim Howard, portarul american. Englezii se joaca cu fazele de gol, in timp ce americanii reintra, dupa o prima repriza mai agresiva, in jocul lor tipic: dispozitiv tehnico-tactic agresiv si panda.

Urmeaza partea cea mai frumoasa a meciului, in care fiecare echipa incearca sa dea lovitura fatala celeilalte. Mai multe ocazii are Anglia, dar cea mai mare este bara lui Jozy Altidore la poarta englezilor.

Meci extraordinar de intens, in care ambele echipe arunca tot in joc. In final, echipa care preseaza si chiar ar putea sa invinga este SUA.

~continua~

Share