Dacă Traian Băsescu n-ar fi făcut un compromis cu Victor Ponta și nu ar fi acceptat retragerea lui Daniel Morar (receptat de USL ca hardliner anticorupţie, adică, în limbaj uselist, băsist), rocada sa cu Codruţa Kovesi şi numirea unui procuror şantajabil în locul acesteia la Parchetul General, manevrat de PSD, războiul de anul trecut ar fi continuat și acum.
Trompetele USL ar fi strigat azi că tiranul Băsescu nu lasă guvernul să lucreze pentru binele țării. Electoratul uselist ar fi pus botul la vrăjeală, reflex. Cota de popularitate a președintelui și a Opoziției ar fi rămas jos, jos de tot.
USL se hrăneşte, prin propagandă, din criză, dând vina pe Băsescu şi aşa-zişii băsişti. În perspectivă medie, șansele electorale, politice ale forţelor democratice să controleze evoluţia ţării ar fi rămas la cote minime.
Atenţie, acesta este un lucru foarte important. Sigur dintr-un punct de vedere ne-am întors cu vreo zece ani în urmă: vorbim despre forţe democratice şi antidemocratice, nu despre stânga, centru, dreapta, așa cum începuserăm să o facem. Nu mai există liberali, social-democraţi, populari, socialişti și ţărănişti. Ne-am întors la dihotomia democraţie – sistem de forţă.
Trebuie să înţelegem că Băsescu este un politician şi negociază. Și acum tot aceasta face. A anunțat că e gata să denunțe pactul de coabitare și nu anunță nimic încă. Așteaptă. Vulpoi. Negocierea aceasta presupune paşi înapoi, paşi laterali, paşi înainte, tenacitate, urmărirea scopului politic cu obstinaţie pentru perioade lungi de timp, concesii.
Nu toată lumea înțelege aceste lucruri, dar trebuie să înceapă prin a înțelege că, dacă unul ca Băsescu ar adopta tactica războiului total perpetuu ar provoca haos în România și disoluția puterii, apoi, finalmente, acapararea relativ rapidă a întregii puteri de către USL. Exact aceasta a fost greșeala opoziției pro-vest din Ucraina şi a pierdut lupta politică.
Credem că am înţeles de ce a acceptat Băsescu prezenţa lui Tiberiu Niţu la Parchetul General: pentru că la DNA a reuşit să o impună pe Codruţa Kovesi. Un pas înapoi, consolidarea pasului care nu se retrage.
Să privim în urmă la ce s-a întâmplat în ultimul an: procurorii DNA şi-au continuat activitatea anticorupţie în ritm îndrăcit. Sistemul funcţionează încă. Aceşti oameni și-au înțeles misiunea și nu se opresc la comandă politică.
Dar acum, disperaţi că vicepremierul Liviu Dragnea însuşi se apropie de trimiterea în judecată, pesediştii s-au radicalizat. Comportamentul acestor politicieni se duce spre extremism, indiferent dacă sunt liberali, pesedişti ori conservatori, sub aceleaşi impulsuri: atunci când unii dintre ei sunt întrebaţi de sănătate de către procurori. Brusc descoperă că procurorii sunt băsişti, fac spume la colţul gurii vorbind despre dosarele politice care li se ticluiesc şi descoperă virtuţile radicalismului politic.
În astfel de momente, ce poa’ să facă nen’tu Băsescu, decât să treacă la atac, adică să trăiască în mediul politic în care se simte cel mai bine şi din care se pricepe să scoată profit politic maxim?
Singurul lucru pe care trebuie să-l spună este adevărul. Pentru că marele său avantaj e că are adevărul de partea sa şi nu trebuie decât să-l reveleze opiniei publice. Ca să facă aceasta, devine vocal. Tot mai vocal. Apare în emisiuni, spune ce gândeşte, provoacă reacţia adversarilor politici.
Care fac mişcări greşite, indiferent dacă sunt vocali (ca Ponta, care pierde puncte politice împreună cu PSD vorbind, ori Antonescu, care pierde puncte politice tăcând, când ar trebui să vorbească).
Hop şi Felix, cu fructul dicotiledonat: suspendarea preşedintelui. Foarte bine, la război ca la război, între timp Traian Băsescu s-a dovedit un om politic capabil de compromis, situaţia economică s-a deteriorat, se va deteriora dramatic în continuare, iar nici nu a început ce e mai grav. Aşa că Felix devine plictisitor, bâzâind aceeaşi poezie la infinit, pe care nu o mai ascultă nimeni.
Pensionarii stau la coadă la ajutoarele de căldură, asta e nouă, chiar de azi dimineaţă, de pe RTV, postul lui Ghiţă, prietenul lui Ponta şi partenerul său de baschet. Informaţia nu mai poate fi cenzurată, concurenţa din media e acerbă, nu poţi rata o asemenea ştire.
Bugetarii înjură-n barbă: tocmai au aflat că nu vor mai primi a doua tranşă de majorare a salariilor, promisă de USL hăt, de din campania electorală mincinoasă de anul trecut.
La Hidroelectrica, Sindicatul Hidroserv mocneşte. La Oltchim e dezastru şi şomaj tehnic, foştii salariaţi se alcoolizează prin crâşmele populare din Ostroveni. La Izvoarele casele crapă tot mai mult şi Guvernul e incapabil să spună de ce anume.
Sunt manifestanţi în Piaţa Universităţii, care cer oprirea Proiectului RMGC, dar şi manifestaţii (pneumatice) la Roşia Montană şi Alba Iulia, care cer inversul: sunt deci forțe de forfecare ce acționează asupra USL. Lucrul acesta se vede.
Mediul de afaceri strigă că politicul intervine asupra sa. Odiseea CFR Marfă se transformă în Iliadă. CFR Persoane cade în sinele său învechit. Norica Nicolai latră pe Antena 3 contra Franţei. Tarom se scufundă în corupţie, în timp ce Christian Heinzmann îşi face bagajele.
Tensiunea socială creşte în România.