CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI
La prima sedinta a conducerii noului Ziare.com, participantii la aceasta, printre care era si un tip, pre numele sau Florin Budescu, au aflat de la Mihai Paun ca, din cate a inteles el, “colegul nostru Florin Budescu nu este inca pregatit pentru o functie de conducere”.
Nu l-am intrebat niciodata de la cine a inteles el acest lucru, nici cum. M-ar interesa sa aflu care este realitatea. Cert este ca a fost prima si ultima sedinta de conducere la care am participat, iar dupa aceea am fost retrogradat scurt editor de stiri economice.
Nu si in contractul de munca. Voi fi intrebat: “De ce nu ai cerut modificarea contractului de munca, conform functiei de editor, ori respectarea sa?”. Raspunsul este: daca faceam acest lucru, zburam planat imediat afara din acea institutie.
Deasupra mea, ierarhic, intre mine si redactorul-sef, acesta a instituit rapid trei editori coordonatori: niste tinere femei despre care eu cred, dupa criteriile mele de evaluare, ca sunt dotate cu o gandire jurnalistica primara, simplificata.
Voi da exemple despre “exceptionalele performante profesionale” ale acestor femei in chestiuni elementare, care pot tine si de gandirea jurnalistica, dar si de simpla orientare in spatiu.
Una dintre aceste tinere mi-a spus: “Pe noi nu ne intereseaza de ce se intampla, ci numai ce se intampla, nimic mai mult”. Probabil ca aceasta este una dintre marile metehne ale presei romane de azi.
(urmeaza: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice)
Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice
Din pacate, in ziua de azi jurnalistii au ajuns sa nu mai gandeasca, atunci cand scriu pe orice subiect, fenomenul din spatele subiectului, pentru ca pur si simplu nu ii intereseaza acest lucru.
La sfarsitul anilor ’90, in presa romana a aparut o doctrina manipulatorie, despre faptul ca jurnalistul ar trebui sa fie obiectiv, sa nu-si exprime punctul de vedere propriu, ci sa lucreze exclusiv cu niste sabloane de exprimare alba, in numele informatiei pure.
Da, greseala la inceputul anilor ’90 fusese amestecarea columnisticii pana si in intrebarile care i se puneau unui anumit interlocutor in timpul unui interviu. Nu mai vorbesc despre editorialele violente scrise, de exemplu, de reporterii parlamentari de la „Romania Libera”, in loc sa informeze ce s-a intamplat.
Revenind: la sfarsitul anilor ’90, pe sablonul introdus de Cristoiu la EvZ, conducatorii mass-media au confiscat comentariul la grupuri de editorialisti alesi pe spranceana, iar restul jurnalistilor au fost transformati in automate de dat stiri albe. Rezultatul a fost ca factura jurnalistilor angajati sa faca acest lucru s-a schimbat dramatic. Si profesionalismul, si valoarea lor umana, si competenta acestora.
Jurnalistii au devenit automate de dat stiri albe. Cei care citesc aceste scrieri depersonalizate, incropite pe sabloane prefabricate, de functionari plictisiti, cu gandurile haladuind la alte lucruri care li se par mai importante, nu mai inteleg nici ce si nici de ce se intampla un anume fapt in lumea in care traiesc.
Asemeni celor care mitraliaza astfel de informatii decerebrate. Explicatia este simpla. Atunci cand tu insuti nu intelegi ceva, stii doar sa spui o poezie si o reciti cuiva ca o flasneta, cel care te asculta nu intelege nici el nimic. Atunci cand structura ta cognitiva este construita astfel si esti un recitator de poezii din care nu pricepi nimic, cand mintea ta neantrenata sa gandeasca este obligata sa ia decizii, deci sa treaca prin filtrul ratiunii, ea da chix. Rateu.
De exemplu, te duci la vot si votezi aiurea, pe cineva despre care este clar ca e un tampit, care o sa faca numai tampenii si o sa dea cu bota-n balta, stricand si ce au facut bine altii inaintea sa. Asemeni tie, care nu gandesti, vor abera, cand vor fi fortati de conjunctura sa gandeasca, toti cei impregnati cu modul tau de negandire.
Eu cred ca acesta este unul dintre rolurile cele mai profunde ale presei si jurnalistului. El trebuie sa formeze, nu sa manipuleze procese cognitive. De exemplu, el trebuie sa creada sincer, chiar daca greseste, despre un anumit personaj politic ca a facut bine sau rau intr-o anumita situatie.
Nu sa creada una si sa scrie alta, impregnandu-se de prorpiile sale minciuni si confundand, pana la urma, minciuna sa cu realitatea care il inconjoara, pentru ca astfel va ajunge si el, si cei care il citesc sau il asculta ce spune sa traiasca intr-un univers de idei iluzorii, complet gresite. Cand este vorba despre mass-media, care influenteaza mii, sute de mii sau milioane de oameni, efectul acesta toxic are un impact extraordinar.
Acesta este unul dintre motivele fundamentale, din punctul meu de vedere, al dezorientarii si atomizarii oamenilor in societatea de astazi, in Romania si aiurea. Pentru ca o asemenea gandire jurnalistica nociva si primara nu este caracteristica doar presei romane, ci in general asa-zisei „prese de informatie obiectiva”. Care in realitate manipuleaza.
(urmeaza: Lipsa gandirii de ansamblu, sistemice)