Reprobabil gestul lui Robert Turcescu, care, împreună cu Victor Ciutacu, au jignit-o pe Iulia Marin şi după ce a murit.
Turcescu, Ciutacu, jigniri la adresa Iuliei Marin
Dincolo de tonul fals respectuos şi de miştourile mascate-n compătimire, oribil este că se pune sub semnul întrebării competenţa Iuliei Marin.
De ce? Pentru că, vezi Doamne, era trecută pe la Spitalul 9, adică nu ai fi putut pune bază pe ce scria ea. Şi este acuzată o redacţie pentru că îi dădea credit. Foarte, foarte urât.
Din trecut, jurnalistul Robert Turcescu se uită în viitor la epava care a ajuns şi se ia cu mâinile de cap.
Porţiuni îngrozitoare de dialog, conform Libertatea
TURCESCU: N-am cunoscut-o, Dumnezeu s-o odihnească. I-am citit câteva articole, era un condei bun, într-adevăr.
Se simte când un om are și pasiune, și talentul de a scrie în meseria asta. O recunoșteai în scriitură. Acuma, cum să zic…
Știi că un om suferă de depresie, de axientate, că nu e un moft. Mai sunt tot felul de puști teribiliști care folosesc cuvântul…
Citeşte şi: Cartianu către Turcescu: Adio, Colonele! Te las cu rucsacul tău plin cu pietre
CIUTACU: A trecut de trei ori pe la Spitalul 9, în urma a trei tentative de suicid.
TURCESCU: Orice om știe că perioada aceasta a unor Sărbători. Că e Paștele, că e Crăciunul, e foarte greu de îndurat de oameni care au astfel de probleme.
Pentru că n-au familie, pentru că sunt singuri… Dacă ești un prieten adevărat și știi că un om de-al tău sau chiar și-un șef dacă ești din redacție…
CIUTACU: Eeee… Aici o să ajung la punctul doi.
Citeşte şi: Robert Turcescu: „Ciolacu şi Romaşcanu au fost parteneri de bişniţă”
TURCESCU: Nu o inviți, mă. Vino, fă Paștele cu noi! Sau, ce mai faci, Iulia?, Cum ești? Şi-așa mai departe. Poate femeia asta a suferit…
“Sunt o femeie singură, ce fac cu viața mea, am și problema asta pe care o am…” (…) Înțeleg că ea era argeșeancă, piteșteancă, de-a mea.
CIUTACU: Și stătea undeva în fundul Militariului…
“La ce mai folosește mortului? Să vadă că l-ați băgat în seamă”
TURCESCU: Îți plătești o chirie, care nu e mică, e de câteva sute de euro. E greu, e complicat. Dar, dacă ești prieten cu un astfel de om nu te apuci și plângi după ce-a murit.
CIUTACU: Ipocrizia… Mă uitam, frate, sute de persoane care au tăguit-o. La ce mai folosește mortului? Să vadă că l-ați băgat în seamă.
Dar mai mă întorc la o chestie care sigur nu mă va mai face foarte popular în breaslă, nici măcar nu sunt, dar o să insist să mă depopularizez și mai mult.
“… tipul ăla de deontoloagă la virguliță”
Aceea a responsabilității angajatorului față de angajat și beneficiarul muncii lui, respectiv cititorul, privitorul și-așa mai departe.
Băi, frate, fata asta făcea anchete de presă. Cu talent, din câte am înțeles și din câte am citit. Și destul de aplicată, tipul ăla de deontoloagă la virguliță.
PALADA: Conștiincioasă.
CIUTACU: Conștiincioasă. Fata asta făcea anchete după ce avusese trei tentative de suicid și trei intrări la Spitalul 9, la Obregia.
“… dovadă că nu era stabilă psihic și emoțional”
Da? Nu-ți pui tu problema tu, ca angajator… Bun, fără să-i limitezi dreptul de muncă, Doamne ferește!, dacă fata aia e în deplinătatea facultăților mintale și dacă fata aia e în deplinătatea responsabilității de a-i pune niște anchete grele în brațe?
Că nu știu, că poate Doamne ferește, dovadă că nu era stabilă psihic și emoțional că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat.
Da. Ai vreo garanție, dincolo de scriitura corectă și de documentele prezentate, că ancheta aia e făcută în afara unei rătăciri, din desele rătăciri pe care le avea fata asta.
Atac la un trust de presă
Te întreb? E un al doilea caz în același trust de presă și n-am nici o problemă cu Tolontan. Nu mă apuc să-l învinovățesc acum.
Dacă vă aduceți aminte acum vreun an de zile ăia de la Gazeta Sporturilor și de la Libertatea îl căutau pe … (n.r. – numele ziaristului de la GSP), jurnalist vechi, care tot așa plecase de acasă până la piață și nu s-a mai întors vreo trei zile.
Pe …, mă rog, l-au găsit într-un apartament gol al soacrei sale. Și (n.r. – el) tot așa, cu niște internări avute.
“Bă, dăm drumul pe piață?”
Oamenii ăia sunt tulburați psihic, că nu vreau să spun mai mult decât atât, produceau materiale de presă.
Tu, ca angajator, nu-ți pui problema, bă, dăm drumul pe piață la ce produce omul ăsta? Dincolo de talent, dincolo de profesionalism.
PALADA: Politica editorială.
CIUTACU: Asta e peste politica editorială… (….) Pixul domnișoarei Marin e o armă. Care folosită cu ticăloșie poate distruge destine.
Din ce am văzut, fata părea să nu fie băgată în măgării, dar repet strict la nivel… Fata scria de vreo doi ani de zile și își descria experiențele din Spitalul 9 în urma tentativelor de suicid pe care le recunoștea ea în scris.
(….) Mă pun și în situația angajatorului. Băi, e un om talentat, ce fac? Îl dau afară, îl las fără mijloace de subzistență?