Cartianu către Turcescu: Adio, Colonele! Te las cu rucsacul tău plin cu pietre

Share

Jurnalistul Grigore Cartianu i-a dat replica lui Robert Turcescu, după jignirile care i-au fost aduse de către acesta.

“N-am crezut că Robert Turcescu poate fi capabil de a produce un amestec atât de scârbos de minciună, grosolănie, mitocănie, vulgaritate, abjecție și ticăloșie. Dar este!”, spune Grigore Cartianu.

Cartianu vorbeşte despre “rucsacul din spate, celebrul rucsac plin cu pietre securiste”, care “l-a cocoșat rău de tot. I-a gârbovit caracterul până la a-l duce la nivelul lui Mirel Curea, în hohotele de râs ale lui Dan Andronic”.

“Ca și în cazul lui Radu Moraru”, spune jurnalistul, “m-au tot avertizat prietenii (unii, cunoscuți comuni; destui dintre ei, ziariști) să iau distanță de Robert Turcescu. Și asta nu de azi, de ieri, ci de mai mulți ani, de pe vremea când din carcasa Turcescului nu răsărise Colonelul. Dar le-am spus: ei, lasă, că nu-i chiar așa; nimeni nu e perfect, iar Robert face multe lucruri bune în televiziune”.

Tot textul este foarte lung, dar devastator. Încă un fragment:

Și făcea. Emisiunile sale de la Realitatea TV și, ulterior, B1 TV chiar au contat în bătălia cu hidra PSD-istă și cu monstrul USL-ist ai unor ani grei. Că a lucrat la Vîntu sau la Oancea, Robert Turcescu a găsit calea spre publicul de dreapta, preluând ștafeta de la Radu Moraru și pierzând-o ulterior în favoarea lui Rareș Bogdan, care se rebrenduia și venea puternic pe turnantă.

L-am tratat cu indulgență și după celebra scenă a „mărturisirii”, din 21 septembrie 2014. Ne-a spus că a fost un soi de securist, ofițer acoperit al unui serviciu pe care nu l-a numit nici până azi. S-a văitat că a dus în spate un rucsac greu, plin cu pietre, dar ne-a luat martori și la fericirea lui de a se „elibera” de „o astfel de povară, cu care nu mai pot trăi”. Și a așteptat să fie judecat „cu dreaptă măsură” de „un drept judecător”, dotat cu „har”.

De ce nu l-am pus în carantină morală la momentul respectiv? Pentru că am și eu o slăbiciune: nu mă pot rupe ușor de oameni alături de care am luptat, pe aceeași baricadă – cea a Dreptății, Adevărului, Binelui Public -, atâta amar de vreme. Zecile, poate sutele de emisiuni comune nu se puteau șterge cu buretele. Iar uitându-mă în spate, nu vedeam un ticălos, ci un jurnalist plasat, totuși, de partea Binelui.

Share