Fazele prin care a trecut, în ultimii ani, Robert Negoiţă, primarul Sectorului 3, au determinat felul în care arată această parte a Capitalei.
Preddecesorul său, gospodarul Liviu Negoiţă, în naivitatea sa, în buna lui credinţă, spunea, la finaljul celui de-al mandat al său: „Cine vine după mine nu va trebui decât să ude florile”.
Evident, s-a înşelat. Pentru Robert Negoiţă, Sectorul 3 este o vacă de muls. Face haotic cele mai felurite lucrări edilitare, în timp ce observăm manifest ura acestuia pentru spaţiile verzi şi copaci.
După cum se observă, aspectul pavelelor tricolore – grena, negre şi gri – este destul de frumos. Pavelele se asamblează relativ uşor, pe un pat de nisip.
Dar aici sunt două probleme:
1. Sub patul de nisip, suprafaţa trebuie să fie perfect plană, altfel, în timp, când plouă, patul de nisip se deformează şi trotuarul respectiv devine asemeni spaţiului mioritic: deal-vale.
2. Chiar şi dacă patul de nisip este pus pe un background perfect plan, este de-ajuns să iasă sau să scoţi o singură pavelă şi imediat începe deformarea suprafeţei plane.
Experienţa aceasta am căpătat-o observând ce s-a întâmplat cu trotuarul de pe partea cu blocurile, de pe Bd. Brâncuşi.
Ce se întâmplă atunci? Robert Negoiţă dă tot pe bani publici alt contract, de reparare a trotuarului. Aşadar, această lucrare edilitară este păguboasă pentru bugetul Sectorului 3 şi vacă de muls pentru firmele ce primesc contracte.
Mai jos, pavelele noi puse, în întreaga lor splendoare tricoloră:
În general, ceea ce trebuie să înţelegem este că, chiar dacă avem un contract perfect, fără aceste hibe, problema e cum are loc o licitaţie şi cine anume câştigă contractul.
Este vorba despre firme de casă ale primarului Robert Negoiţă sau nu? De ani şi ani de zile, procurorii nu au reuşit să dezlege misterul acesta. Noi credem că sunt bani publici direcţionaţi politic.
Avem cel puţin două contracte care dovedesc o atitudine haotică, oportunistă, incoerentă, inexplicabilă.
Primul este cel al schimbării bordurilor de culoarea apei de plumb (când s-au coşcovit şi ciobit – normal, erau făcute prost şi vopsite) cu altele, albe.
Robert Negoiţă a şi spus că, atunci când a pus borduri grena, îi plăceau. Acum nu i-au mai plăcut şi le-a schimbat. Îşi face autocritica, aia e.
Ideea este că nu schimbi bordurile aşa decât la tine în curte, că nu-ţi mai plac. Cu banul public nu faci asta. Decât dacă ai direcţie la clienţii tăi.
Al doilea caz este cel al acestor pavele tricolore. Înaintea lor, prin diferite regiuni din Bucureşti, Sectorul 3, au fost puse dale gri cenuşii, cu ape.
La început, au arătat binişor. Doar că pe ploaie se aluneca pe ele, daccă nu aveai tălpi aderente, iar pe soare se înfierbântau.
Se mai înfierbântă şi acum de exemplu pe Bd. Decebal, între Piaţa Muncii şi str. Dristorului, unde Robert Negoiţă a sgârmat pe dedesubt, a făcut un parking subteran cu câteva sute de locuri, iar deasupra a scos copacii şi a placat totul cu dalele acestea.
Efectul este că aceia ce stau în blocurile-victimă au avut în case temperaturi mai ridicate cu 2-3 grade, iar capacul acesta de dale este un mediu perfect pentru a ricoşa orice sunet. La etajul 10, dacă un copil spune „mama”, se aude, de parcă ar fi lângă geamul tău.
Mai jos, am mers pe acolo pe unde, pe bd. Liviu Rebreanu, încă mai sunt dalele, pe trotuarul de lângă parc, în timp ce pe stânga a început montarea celebrelor pavele.
Aşa cum se observă, vechile dale, de proastă calitate, s-a spart, s-au umplut de pete negre şi, evident, trebuie înlocuite.
Cine se bucură? Noi credem că tot clientela politică a lui Robert Negoiţă. Supranumit şi Betoniţă, şi Borduriţă:
