home EUROVISION, EVENIMENT EUROVISION Concurentii calificati din prima semifinala

EUROVISION Concurentii calificati din prima semifinala

Share

Cele 10 piese concurente, calificate din prima semifinala, sunt urmatoarele (ordinea este aleatorie, pentru a nu influenta votul din finala):

Flag of Republika SrbijaSerbiaNina – Čaroban

Flag of Lietuvos RespublikaLituaniaEvelina Sašenko – C’est Ma Vie

Flag of Ελληνική Δημοκρατία (Ellīnikī́ Dīmokratía)GreciaLoukas Giorkas ft Stereo Mike – Watch My Dance

Flag of Azərbaycan RespublikasıAzerbaijanEll & Nikki – Running Scared

Flag of SakartveloGeorgiaEldrine – One More Day

Flag of Confoederatio HelveticaElvetiaAnna Rossinelli – In Love For A While

Flag of Magyar KöztársaságUngariaKati Wolf – What About My Dreams

Flag of Suomen tasavalta/Republiken FinlandFinlandaParadise Oskar – Da Da Dam

Flag of Rossiyskaya FederatsiyaRusiaAlex Sparrow – Get You

Flag of Lýðveldið ÍslandIslandaSigurjón’s Friends – Coming Home

~live commentary~

Polonia se prezinta cu Magdalena Tull, care are o voce buna, o piesa mai buna decat in anii trecuti, “Jestem/I Am”, dar nu se ridica la exigentele de originalitate pe care le am de la o melodie concurenta la Eurovision.

foto: wallpapersbuzz
fotoinfo: Evelina Sašenko din Lituania, probabil interpreta celei mai complexe creatii muzicale din aceasta semifinala – o arie de music-hall

Imi pare rau pentru Magdalena, dar aproape permanent este sub ton. Principalul motiv pare a fi faptul ca apasa in permanenta pe voce, cantand in forta, extrem de crispata.

Cantec fara istoric. Fata e preocupata sa cante cu mana in care tine microfonul deasupra capului si sa danseze in timp ce canta, ceea e destul de riscant.

Norvegia a venit cu o melodie dramatic diferita de ceea ce a avut anul trecut in competitie aceasta tara. Stella Mwangy canta fals si nu are nici o legatura cu muzica.

Inteleg povestea ei personala, de african naturalizat intr-un stat european din Peninsula Scandinava, este impresionant, e o poveste adevarata, dar ea poate fi transformata in muzica sau nu.

Aurelia Gace din Albania ar putea sa sune mai bine decat pe inregistrare, in functie de ce face live, dar ma indoiesc. Da, aceeasi muzica revoluta, de sorginte Enver Hodja, care nu reuseste sa integreze eposul balcanic in muzica moderna.

Ce pacat. Iar noi aici, in Balcani, avem atata frumusete muzicala de oferit lumii… Nu inteleg de ce spune Bogdan Paulica anume ca gluma incepe sa se ingroase.

Emmy din Armenia sper sa nu fie “un fel de Spritney Bears a Armeniei”, cum o califica Liana Stanciu. Intro-ul acestei piesei, repet, suna ca la o notorie piesa latino din anii ’50, care apoi a avut multe, foarte multe cover-uri.

In rest, “compozitia” mi se pare o penibilitate muzicala, Emmy, aceasta Spritney Bears a Armeniei, scapa caii prin miriste si nu inteleg defel de ce poarta centura ca boxerii dupa ce castiga un trofeu.

Da, si anul acesta e cu de-astea care nu au piese, dar dau din solduri. Iaics! A dat tonul anul trecut Lena.

Yuksek Sadakat din Turcia este primul grup de muzicieni care au ceva de spus in aceasta seara. Melodia lor nu este din cale-afara de originala, dar este peste tot ce a fost pana acum.

Asa cum vom vedea, mai sunt in rest vreo trei care, din punctul meu de vedere, merita atentie. Remarc disponibilitatile vocale limitate ale solistului si repetitivitatea toxica a temei initial enuntate in forta. Cum am mai spus si altadata: trupa e mai buna decat  muzica.

Nina din Serbia ne prezinta o melodie care este parca venita de pe o planeta pe care au invins americanii si au cucerit toata planeta si au nivelat cultural toti locuitorii.

Traditii nu mai exista, cantam toti la fel, fetele de la backing vocals se misca precum echipa analoga a Dianei Ross, de acum 30 de ani. Sincer, nu mai pricep nimic din ce se intampla anul acesta.

Alex Sparrow din Rusia este din aceeasi tara cu Nina din Serbia, in care au invins americanii si le-au ras la toti creierii. Canta bine, chiar foarte bine, dar nu pot sa pricep de ce, dupa un debut autohtonizat, se duce fix spre muzica disco din Mittel Europe.

Vocea lui Alexey aduce putin, ca timbru, cu cea a solistului de la Erasure, dar melodia este plictisitoare (ca tot concursul de pana acum) si… sunt dezamagit de rus.

Ana Rossinelli din Elvetia este, dupa parerea mea, o prezenta mai proaspata si placuta, fata de plictiselile dinainte. Probabil ca e cea mai reusita chestie de pana acum.

Exista un cantec initial mic, care se tot dezvolta, se tot serpuieste prin mintea ascultatorului si termina prin a-l cuceri. Exista, cum s-ar spune, tema muzicala dominanta, care-ti ramane in minte.

E absolut uluitor ca, la doi ani de la devastarea tarii de catre rusi, georgienii au reusit sa vina cu o astfel de prezenta muzicala. Eldrine, cu “One More Day”, se pastreaza insa, muzical vorbind, in nota generala de mediocritate de anul acesta. Un dance – hip hop- rock alternativ ratat. Solista calca pe voce, sarind peste unele sunete din cauza emotiilor.

Din Finlanda, avem un baiat situat la limita adolescentei, care inca, dupa parerea mea, nu este copt pentru muzica. Paradise Oskar are 20 de ani si inca mai are multe de invatat, pana cand sa ajunga la Eurovision.

Din punctul meu de vedere, baiatul, daca este compozitor, este mai talentat decat ca interpret, pentru ca in permanenta da impresia de nesiguranta. Piesa mai buna decat interpretul ei.

Malta, Glen Vella, searbad, lipsit de tema muzicala interesanta, care sa te atraga. Cred ca este cea mai slaba prezenta in concurs a Maltei de multi ani. De-aceea se fac vocile aiurea, ca se ocup de-alde Glen Vella de voice coaching.

Si ritmul, ritmul acesta, bubuiala aceasta care trebuie sa se auda si epste care poti, nu-i asa, sa pui orice.

San Marino vine cu Senit, care se indreapta spre zenit chiar de cand a incepit sa deschida gura. Totul incepe ca la carte, dar ii joaca vocea peste ton, iar tema muzicala este mediocra, poate chiar obscura.

Am auzit-o cantand mai bine pe inregistrare, ca sa zic asa. Aaaaaau! Este mult peste tot, aproape cu un semiton, la finalul unora dintre frazele muzicale. Ca registru vocal, este asa, un fel de Diane Warwick dupa o ipotetica gripa puternica.

Daria Kinzer din Croatia nu spune nimic nou, in afar de faptul ca atunci cand se duce in registrul grava patineaza si n-ajunge, cantand peste ton. Melodia este banala si imita vag, in refren, niste reflexe muzicale tipice ABBA, dar cam atat.

Remarc aceeasi lipsa de originalitate si de specific national, in schimb organizatorii croati au fost preocupati sa o costumeze cu o rochie care, apasand pe buton, se transforma in alta rochie. Pacat ca nu s-a transformat in masina de tuns iarba.

Povestea trista din Islanda, in gama majora, “Coming Home”. Impresionant, intr-adevar, dar melodia, frumusica, este complet lipsita de orginalitate.

Foarte simpatici baietii de la poalele furiosului Hekla, dar mai trebuie sa faca si muzica. Karel Goth avea vreo trei-patru piese ca aceasta prin anii ’70.

Ungaria, reprezentata de Katy Wolf, are o melodie mai slaba decat prezentatoarea, care este posesoarea unei voci deosebite. Dar a fortat si i s-a taiat maioneza ion a doua parte a melodiei.

Homens da Luta din Portugalia este probabil cea mai slaba prezenta din competitia de anul acesta, de la Dusseldorf. Inteleg acum ca este vorba despre parodie. Problema e ca nu intelegem si noi acest lucru, iar cei sase gongomutzi de pe scena canta prost si dezacordat.

Deci: sa fie comedie la ei, ca la noi acestea erau brigazile artistice. Aia care cantau prin anii ’70 “Per la strada d’Armenia / A sinistra tzigania” chiar aveau voci si cantau de rupeau.

Evelina Sasenko din Lituania stie muzica si face exact ceea ce stie, cantand una dintre piesele cele mai interesante din acest concurs. Sa ma explic: este un poem muzical, cu o singura tema, care se tot desfasoara si capata amploare si evolueaza extrem de frumos si cu multa sensibilitate.

Parca este o miscare de music-hall. Foarte frumos. Preferata mea in aceasta seara.

Azerbaidjan, cu Ell & Nikki, canta un refren din cultura Coldplay, in care solistul seama frapant la voce exact cu Chris Martin. O clona perfecta Chris Martin. In rest, da, e bine, imi place aceasta melodie. Dar ce ne facem cu originalitatea?

Grecia are un cult pentru prezenta la Eurovision, dar, ca muzica practicata, ar trebui sa ia exemplu de la sora sa mai mica, Cipru. Iata: incepe cu un baiat imbracat in hip-hoper, care mormaie ceva, in timp ce in jurul lui baietii fac scheme de break dance.

Apoi, apare acest al doilea baiat, care vine cu tema secundara, ethno, traditional-greceasca. Ideea este buna, dar realizarea nu imi spune aproape nimic. Intentia de integrare muzicala intre traditie si modernitate este evidenta, dar nu da si rezultatul scontat.

Share