Eurovision 20915 are loc acum şi vom comenta împreună ce se întâmplă anul acesta. Părerea mea: Voltaj are cea mai bună piesă, Tudor Turcu cea mai bună voce, iar Luminiţa Anghel pare a fi menită să câştige anul acesta.
Voltaj, „De la capăt”
Călin Goia are charisma şi forţa să ne reprezinte în finala internaţională Eurovision. Melodia aceasta este făcută să ne reprezinte anul acesta, este foarte reuşită.
Interludiile de prezentare a fiecărei formaţii sau fiecărui solist sunt stupide, lipse de orizont, rizibile, de parcă ne aflăm într-un sitcom prost.
Băieţii, „Dragoste în lanţuri”
Epigoni ai celor de la 3rei Sud-Est. Muzica aceasta nu transmite nimic. În afară de faptul că poţi să ai o simpatie pentru feţele luminoase ale acestor puşti, popul pe care îl practică este searbăd, leşiu, pastişă după tone de muzică occidentală scrisă astfel pentru a fi consumată la plimbă tava, pe autostradă, între un burger cu cartofi prăjiţi şi o cafea deco.
Tudor Turcu, „Save Us”
Solistul debutează cu nişte note false, apoi intră în forţă în carnea melodiei. Are o voce foarte, foarte bună, dar nu pare în cea mai bună formă vocală
Aurelian Temişan feat. Alexa, „Chica Latina”
Surprinzător, dar această piesă este mai reuşită decât mă aşteptam. Se aude puţină nervozitate în interpretarea Alexei, dar la final rămâi cu gustul de a merge la plajă şi cam atât. Însă asta cu Aurelian Temişan supranumit Temi nu o pot înţelege.
Toată povestea asta este foarte diluată, pentru că umplutura dintre piese este vorbărie. Nu există un trouivaille, nimic, resoneurii nu fac nimic, unde este Prelipcionenul de altă dată?
Rodica Aculova, „My light”
Rodica este foarte emoţionată şi îi tremură vocea, falsând. Nu se ridică la nivelul inteligenţei muzicale a soţului ei, Ivan, compozitorul. A ieşit din ritm complet. Această interpretare este un eşec total.
Absolut penibilă prezentarea făcută de Andrei. „Vom avia”, „ăsta este şi mutivul”, „toţi artiştii au emuţii”.
Blue Noise, „Love won’t run away”
Acum ştiu despre ce este vorba. Cel puţin basul este din Jazzappella, dacă nu şi solista care prezintă înainte de piesă, împăreună cu acesta. Oamenii aceştia ştiu multă muzică, dar mult mai multă decât piesa pe care au scris-o pentru Eurovision. Încet-încet îi recunosc pe toţi cei din Jazzapella. Lipseşte numai fondatorul Zoltan Andras.
Ovidiu Anton, „Still alive”
Fără discuţie, Ovidiu a avut cea mai bună voce în interpretarea live. Există o contradicţie între aspectul rubicond al acestui solist foarte bun şi felul bonjovian în care cântă. Dacă ar avea un compozitor bun sau o perioadă fastă creativ, ar putea lansa nişte hituri.
Lara Lee, „Superman”
Asta cu îngerii emo îmbrăcaţi în negru, cu antricoatele vizibile prin crăpăturile de material de scenă… nu ştiu… zău… n-am organ. Este prima piesă de anul acesta făcută, dăltuită, făurită pe principiul pe care au fost construite cele două piese ale lui Paul şi Ovi, cu care au fost prin cele ţări străine. Pot să remarc calităţile vocale ale solistei, dar şi lipsa de har a compozitorului.
Dar e o plictiseală la acest concurs Eurovision! Producătorii show-ului nu au avut cu ce umple timpul de emisie, nu au avut resurse alocate sau nu au ştiut ce să facă în timnpul de emisie alocat, nimic. Puteau să aducă Divertisul pe scenă, să prezinte şi să spună glume, pzteau săî facă orice. Nu au făcut nimic.
Super Trooper, „Secret place”
Atunci când spui „Super Trooper” ai pretenţii, te gândeşti poate la ABBA. Important este că nu şi se strepezesc dinţii, ca la alte melodii din această seară. Toto sărind în sus, ţup-ţup, super.truperii au început, spre finalul melodiei, să gâfâiască.
Panseu de la un membru al trupei precedente: „Muzica disco, cum ar fi orice lucru de valoare, nu s-a pierdut timpului!”
Luminiţa Anghel, „A Milion Stars”
Luminiţa Anghel este avantajată de prezenţa în finalul cântărilor este antepenultima din concurs. Deci, atenţie: precedenta competitoare la Eurovision, Paula Seling, o susţine pe Luminiţa Anghel. Ce poate fi mai clar? Oare cum va vota colegul ei, Ovi, aflat în juriu? Competiţia Eurovision de anul acesta e făcută pentru această solistă.
Ca prezenţă scenică şi armonii, această piesă începe să semene cu „creaţiile de vârf” ale muzicii albaneze. Cânticelul folosit nu transmite nimic. Ar fi horror să fim obligaţi să auzim până la finala continentală de la Viena vocea aceasta superbă cântând melodia aceasta stupiduţă, andrei-tudoruţă.
Cristina Vasiu, „Nowhere”
Incredibil de indecent-provocator-inutilă prezenţa scenică a Cristinei Vasiu, de la cingătoare-n sus. Iar fusta de la repetiţie parcă este o umbrelă strânsă fără spiţe, făcută cu material de palton. Bleah!
Iar acum, pe scenă, e îmbrăcată în lampadarul de la discoteca bunicii. Acum a luat foc lampadarul! Să vină pomperii! Vorbim despre ce putem, că despre muzică nu avem ce spune, că nu transmite nimic.
CEJ, „We were in love”
Fosta Rednex încearcă să mai lanseze o baladă, precum „Wish You Are Here”, spr eexemplu. DIn păcate, de data aceasta cred că nu le-a reuşit.