Mediafax a aniversat ieri 20 de ani de existenţă. Fără nici un fel de discuţie, Mediafax este cea mai bună agenţie de presă din România. 
Dar este astfel pentru că are o concurenţă foarte slabă, nu pentru că ar fi cea mai bună dintre alte zece agenţii de presă, dintre care, să zicem, primele cinci ar fi profi.
În România, pe piaţa presei, în subpiaţa agenţiilor de presă, nu avem nici măcar un oligopol. Există un lider incontestabil şi câţiva căţei mici, care mârâie timid în jurul acestuia.
Dar, atenţie: liderul acesta de necontestat nu este un câine de rasă nobilă, de talie mare, un exemplar-eveniment, mastiff tibetan, ciobănesc caucazian sau saint-bernard, pe care când îl vezi pe stradă observi cum se face loc în jurul său. Este doar un banal lup alsacian de talie medie, destul de bine hrănit şi binişor alergat, cum sunt mii sau zeci de mii alţii.
Cu un Agerpres (fosta Rompres) în continuă comă editorială din cauza bad managementului perpetuu, cu un NewsIn despre care se spune că ar fi trasă-n ţeapa insolvenţei de către Reuters şi o mulţime de alte eşecuri pe piaţa autohtonă, care au venit şi au plecat din peisaj ca stelele căzătoare, Mediafax rămâne singura constantă.
O constantă de profesionism în acoperirea domeniilor şi generarea de informaţie de întâmpinare, consemnare şi urmărire, dar nu la fel din punctul de vedere al calităţii scriiturii. Pentru că şi scriitura de agenţie are rigorile sale şi chiar şi într-o ştire de agenţie trebuie să respecţi gramatica limbii tale.