Vineri am fost la Sinaia, la o adunare care mi-a produs frustrari, satisfactii si revelatii deopotriva.
Voi incepe insa prin a spune ca am stiut ca ma duc la un targ al vanzatorilor de mere ionatane si m-am trezit ca particip la ultima zi a unui training pentru cei care scriu despre cultura merelor.
Cu alte cuvinte: intalnirea anuala a BNR cu presa, care are loc la Cumpatu, la Centrul de pregatire BNR, s-a transformat anul acesta intr-o sesiune intensiva de training pentru jurnalistii de finante-banci, cu lectori dintre capii BNR si alti responsabili din sectorul guvernamental si financiar-bancar.
Am impresia ca responsabilii din bransa doresc acum sa ne faca sa intelegem niste lucruri, care ne sunt necesare ca sa pricepem in perioada urmatoare ce se intampla si sa nu scriem aberatii, cand criza se va manifesta in continuare, in forme agravate, anul viitor. Si acum, pe rand.
Frustrari
De obicei, cand ma duc la munte, imi place sa imi umplu plamanii cu aer curat si sa ma odihnesc. Acum, am stat intr-o cladire si am iesit de vreo trei-patru ori sa ma aerisesc la creier: de doua ori pe o terasa de pe care se vedeau Bucegii, ca-ntr-o ilustrata, odata pe una de pe care nu se vedeau decat vile si masini si odata, inaintea plecarii inapoi in Capitala, in fata Centrului de pregatire. Atat. Punct. Mai trebuie sa astept vreo trei saptamani pana sa ajung iar la munte, iar atunci voi respira aer curat, nu conditionat si uscat.
A doua frustrare este data de faptul ca m-am dus la ceva si am ajuns la altceva, dezinformandu-i astfel pe niste oameni cu care lucrez, care pentru un timp n-au mai priceput ce se petrece si ce trebuie sa faca. Transformarea intalnirii anuale a BNR cu presa intr-o scoala de iarna a BNR pentru jurnalistii de specialitate a fost o supriza, pentru mine si nu numai.
A treia frustrare este data de faptul ca in nici un caz nu as fi putut sa particip, c
um mi-as fi dorit, la toate cele patru zile de seminarii foarte interesante, pentru ca in nici un caz nu as fi reusit sa acopar cu continut jurnalistic video corespunzator, pentru a putea astfel justifica faptul ca lipsesc din Bucuresti aproape o saptamana.
Satisfactii
Am realizat doua interviuri-eveniment, care vor aparea in perioada urmatoare si pe care le consider printre cele mai reusite. Exista meseriasi cu care imi doresc de peste o luna sa discut si acum am reusit.
Pe de alta parte, m-am intalnit cu colegi din presa, care mi-au aratat ca sunt preocupati si de altceva decat de spaghetizarea cu orice pret a stirilor pe care le produc. Exista tipi dedicati, preocupati, chiar obsedati de ceea ce ni se intampla.
Chiar daca acesti colegi mai si stau pana dimineata, sorbind o licoare sau alta care nu ma pasioneaza cu orice pret, cand fac acest lucru vorbesc tot despre deficite, dobanzi si inflatie, cam cum vorbesc microbistii despre fotbal, dupa ce ies de pe stadion si se duc sa bea o bere. E bine, avem nevoie de jurnalisti de acest fel si uitasem ca ei exista.
Revelatii
Prima revelatie pe care am avut-o este ca exista oameni in BNR, mai competenti decat oricare dintre ministrii de finante pe care i-a avut Romania dupa 1990. Probabil ca astfel se explica faptul ca, atunci cand seful lor a fost in fruntea executivului, unul consilierul premierului, trei dintre ei consilierii ministrului Finantelor si restul au ramas la BNR, treaba a 
mers foarte bine. Ma refer la Cabinetul Isarescu. Cu doi dintre acesti oficiali ai Bancii Nationale am facut deja interviuri. Cu altii trei voi face de-acum incolo.
Ascultandu-i pe acesti oameni vorbind in fata jurnalistilor (cu slide-show, scriind pe tabla sau intr-o falsa discutie libera), am ajuns la concluzia ca majoritatea celor care isi spun parerea in mass-media audiovizual, cu buna credinta, despre chestiunile de ordin economic, au o parere prea buna despre ei insisi.
Primul lucru pe care trebuie sa-l pricepem, in primul rand noi, jurnalistii, este ca nu stim nimic sau cel mult foarte putin. Astfel, vom putea sa intelegem mai usor ce se va intampla in continuare, pentru ca vom avea o perceptie maximala, nu diminuata de acel toxic “lasa, dom’le, ca stiu eu!”.
Al doilea fapt pe care trebuie sa-l intelegem este ca nimeni nu stie ce se va intampla. De-a lungul timpului, am fost rugat de diferiti editori de publicatii sa sun foarte multe voci autorizate si sa le intreb: cat va fi deficitul bugetar la sfarsitul anului? la ce curs va ajunge leul in vara? dar barilul de titei Brent cat va costa la iarna? ce se va intampla? cum? cand?
De cativa ani, ritmic, sunt sunat de mai multi colegi din presa, care au inceput sa ma intrebe si pe mine acelasi lucru. Le-am remarcat dezamagirea, atunci cand le-am spus ca nu stiu si ca nimeni nu stie exact ce va fi. Am incercat sa le explic de ce (cum am procedat si aici), dar explicatiile mele au iesit la fonotecare.
Al treilea fapt, cel mai important, este ca acum pot compara gandirea mea si a celor ca mine cu cea a adevaratilor specialisti in finante-banci-macroeconomie, nu cu a papagalilor care populeaza mediul politic intr-o concentratie mult prea mare. Voi fi de zece ori mai atent ce scriu si ce spun.