Judecătorul Cristi Danileţ comentează ultima ispravă făcută de judecătorii CCRa serviţi PSD: neconstituţionalitatea în România a hotărîrii CJJUE.
Judecătorul Cristi Danileț anunță că, în calitate de vicepreședinte al ICDE (Inițiativa pentru Cutura Democratică Europeană), solicită demisia celor șapte judecători ai CCR care au decis să respingă hotărârea CJUE, privind desființarea Secției Speciale.
„Decizia CCR de ieri este o înșiruire de sofisme menite să arunce în aer ordinea de drept europeană. Ea creează incertutudine juridică și obligă instanțele naționale la nerespectarea unei hotărâri a CJUE.
Situația este fără precedent, dar și fără ieșire. Încălcarea obligățiilor care ne revin ca stat membru UE dictată de CCR trebuie sancționată cu demisia judecătorilor constituționali care au adoptat această hotărâre”, anunță ICDE.
Decizia a fost adoptată de CCR cu o majoritate de 7 la 2. Au votat împotrivă judecătoarele Livia Stanciu și Simina Tănăsescu.
Comunicatul integral:
ICDE solicită demisia membrilor CCR care aruncă afară România din Uniunea Europeană
În timp ce Comisia Europeană critică România pentru reformele în domeniile justiție și anticorupție, Curtea Constituțională a României a decis să nu respecte dreptul european și a ordonat același lucru judecătorilor români.
Pe dată de 8 iunie 2021, Comisia Europeană a dat publicității Raportul din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare. Comisia a atras atenția României că, grație Hotărârii Curții de Justiție a UE din data de 18 mai 2021, România are o direcție clară a reformelor: trebuie să respecte dreptul UE și să pună în aplicare recomandările din cadrul MCV pentru atingerea obiectivelor convenite cu prilejul aderării.
Or, acum trei săptămâni, CJUE a decis că înființarea SIIJ și modalitățile de desemnare a procurorilor care trebuie să își exercite funcțiile în cadrul acesteia întră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și că această decizie este obligatorie pentru statul român, revenind autorităților competențe să analizeze dacă înființarea SIIJ a fost justificată. În baza acestei decizii, o instanța națională deja a decis că SIIJ este în afară legii.
În mod cu totul surprinzător, Curtea Constituțională a decis, tot ieri, să nu respecte dreptul european. Ea a arătat că o instanța judecătorească nu are abilitarea de a analiză conformitatea unei dispoziții naționale constatate că fiind deja constituțională printr-o decizie a Curții Constituționale, cu dispozițiile de drept europeană. A mai decis că rapoartele M.C.V., întocmite în baza Deciziei 2006/928, prin conținutul și efectele lor nu constituie norme de drept european pe care instanța de judecată să le aplice cu prioritate înlăturând normă națională.
ICDE atrage atenția că CCR a invocat în mod eronat art. 148 din Constituție și a citat greșit din decizia CJUE. Nu este prima dată când la nivelul instanței de contencios administrativ are loc așa ceva – amintim decizia nr. 392/2017 când CCR a stabilit obligăția pentru Parlament de a impune un prag minim valoric în cazul infracțiunii de abuz în serviciu aducând în mod greșit că argument Raportul privind relația dintre răspunderea politică și răspunderea penală a membrilor Guvernului, adoptat la cea de-a 94-a sesiune plenară (Veneția, 8-9 martie 2013).
Afimatia aparțînând CCR cum că dreptul UE nu are prioritate față de Constituția României este cea mai gravă.
Astfel, într-o jurisprudența constanța începută încă din anul 1970, Curtea de la Luxembourg a stabilit că dreptul Uniunii are prioritate față de normele de drept național, chiar dacă sunt de natură constituțională (Hotărârea din 17 decembrie 1970, Internaționale Handelsgesellschaft, 11/70, Rec., p. 1125, punctul 3).
Tot astfel, s-a decis că instanța națională, care a exercitat posibilitatea conferită acesteia de articolul 267 TFUE, este obligată să urmeze, în ceea ce privește soluționarea litigiului principal, interpretarea dispozițiilor în cauza dată de Curte și, dacă este cazul, trebuie să înlăture aprecierile instanței superioare în situația în care, având în vedere interpretarea menționată, consideră că acestea nu sunt conforme cu dreptul Uniunii; principiile enunțate sunt obligatorii pentru instanța de trimitere atunci când este vorba despre poziția juridică exprimată, în prezentul litigiu principal, de instanța constituțională a statului membru în cauza (Hotărârea din 15 ianuarie 2013, Krizan și alții, C‑416/10, EU:C:2013:8, punctul 69 și 70).
Prin urmare, decizia CCR de ieri este o înșiruire de sofisme menite să arunce în aer ordinea de drept European. Ea creează incertutudine juridică și obligă instanțele naționale la nerespectarea unei hotărâri a CJUE.
Situația este fără precedent, dar și fără ieșire. Încălcarea obligățiilor care ne revin că stat membru UE dictată de CCR trebuie sancționată cu demisia judecătorilor constituționali care au adoptat această hotărâre.