Saptamana trecuta, asa cum se poate constata in clipul pe care l-am postat, Costel Busuioc a cantat extraordinar „Con Te Partiro”. Nu am avut niciodata o parere foarte buna despre aceasta piesa, care seamana cu vreo zece lucrari de opera clasice si are o prima portiune expozitiva cam obscura si siropoasa.
Deopotriva insa, este o lucrare extrem de grea, prin ambitusul de care ai nevoie ca sa o canti. Prima parte, cea numita de mine anterior ca fiind „cam obscura si siropoasa”, este foarte greu de „scos la lumina” si, sincer, eu nu prea am rabdare sa-l ascult pe Andrea Bocelli cantand aceasta portiune a partiturii, care nu prea ii iese. Lui Busuioc, cu vocea aproape deloc antrenata, ii iese. Acesta este un lucru extraordinar.
Dar faptul iesit din comun este ceea ce face Costel Busuioc la finalul piesei, pe nota concluziva de inchidere, cand iarasi este peste Bocelli. Fara discutie, acesta din urma este exersat serios in ale emisiei de tip opera si opereta, are o tehnica de emisie si impostatie net superioara, dar nu are calitatile native ale romanului nostru. Am postat, din acest motiv, interpretarea marelui tenor italian. Ascultati si comparati.