Ramane valabil ce am scris aseara. In debutul clipului pe care l-am postat aici, se poate constata ca are tendinta sa calce pe voce inca pe frecventele acute, cand abordeaza sunetul de piept. Astfel, ajunge la repetiti sa iasa din ton. Cand repeta pentru „Partiro”, a coborat la repetitie pe nota finala cam un semiton, si-a dat seama, si in concurs nu a mai avut probleme.
La repetitiile pentru „O Sole Mio!”, pe nota finala a coborat mai putin, vreo doua come. Problema ramane, dar se atenueaza. Este vorba despre tehnica de emisie care se imbunatateste treptat. Important este ca merge mai departe. As vrea sa-l vad la ultima reprezentatie cantand „Paiatele”, de exemplu. Va fi foarte interesant. Remarc in continuare fondul vocal nativ foarte bun, peste care apar acumulari calitative intr-un ritm extrem de alert.
Mult succes, Costel Busuioc. Suntem cu ochii pe tine si iti tinem pumnii!