Acum trei ani, in primavara, mai multe surse independente dar bine documentate din randul expertilor guvernamentali in poluare industriala mi-au declarat acelasi lucru: industria ingrasamintelor chimice din Romania nu are viitor si va inchide portile in scurt timp.
De vina sunt oamenii de afaceri din bransa, care nu sunt interesati decat „sa dea tunuri”, nu sa faca afaceri serioase, pe termen lung, cu plan de afaceri pus la punct cum scrie la carte.
Ioan Niculae nu este decat unul dintre cele mai importante cazuri de astfel de „tunari” de frunte. Lucrurile nu se opresc insa aici.
Ioan Niculae? Profitul este pe primul plan
Zonele de tipul Sofert Bacau, Azochim Savinesti si Donawchem Turnu Magurele sunt printre cele cu pamantul cel mai poluat din Romania.
Substantele chimice au intrat in pamant pana la adancimi considerabile si nu pot fi scoase de acolo decat cu mari eforturi financiare. Aceasta presupune ori decopertarea pamantului infectat, care apoi se arunca in celule ecologice speciale, la groapa de gunoi, ori cultivarea pe acele terenuri a anumitor culturi, care sa consume agentii chimici toxici aflati in pamant.
Ecologia, bat-o vina!
Ambele solutii sunt foarte costisitoare, prima fiind mai rapida, ca efect. In cazul celei dintai, miza imobiliara este o chestiune pe care merita sa o expunem: lucrarile de decopertare-recopertare ridica pretul pamantului uneori pana la valori care, la cat de umflata este acum piata terenurilor, si tot nu face rentabila o astfel de afacere.
Deci dl. Niculae si cu cei ca domnia-sa ne-au pus la punct doua bombe cu ceas: una sociala – mii de oameni aflati pe drumuri, precum si una ecologica – sute de hectare de terenuri infectate cu agenti chimici toxici. Va multumim, domnule Niculae, tara va va ramane recunoscatoare pe veci…