home MASS MEDIA Conferinţă naţională a presei?

Conferinţă naţională a presei?

Share

Mihnea Măruţă face apel la confraţi pentru organizarea unei conferinţe naţionale a presei şi afirmă că instituţia de presă (dintre câte mai sunt acum cu onorabilitate) care organizează sau iniţiază aşa ceva poate rămâne astfel în istoria presei române.

Ideea este bună, ca principiu, dar cred că nu se va ajunge la absolut nici un rezultat concret. Cel mult nişte oameni de bună-credinţă se vor întâlni într-un loc cu nişte oameni de rea-credinţă, vor ieşi cel puţin nişte scandaluri colaterale, dacă nu unul generalizat şi nu se va ajunge nicăieri astfel.

Conferinţă naţională a presei? Haida-de! Să fim serioşi! Cu cine? Cu SRS, CTP, Nistorescu, Chirieac, Adi Ursu şi Creţuleasca? Mai bine fără decât aşa.

Este mult mai bună, cred eu, politica paşilor mărunţi. În primul rând, avem o certitudine: există jurnalişti profesionişti serioşi care ar fi capabili să revigoreze statutul plăpând de azi al breslei. Însă numai în anumite condiţii.

Întrebări:

1. Cum coagulezi într-o singură organizaţie aceşti meseriaşi, când ei se dispreţuiesc reciproc, acuzându-se pentru compromisurile făcute?

2. Cum selectezi din breaslă până unde merge compromisul acceptat, dincolo de care unii nu mai au ce căuta la o asemenea întrunire?

Mă refer la inşi care ne-au făcut de râs în aceşti ani, precum Sorin Roşca Stănescu, Bogdan Chirieac, Cristian Tudor Popescu, Răzvan Dumitrescu, Victor Ciutacu, Adrian Ursu, Andreea Creţulescu etc.

Nu cred că sunt capabil să stau în aceeași încăpere cu acești oameni fără să explodez. Mai ales că îi cunosc pe toţi. Mai ales că aceşti oameni sunt capabili să deturneze orice iniţiativă teoretic bună.

3. Cum extinzi apoi la toată breasla regulile unora, pe care ceilalţi nu le respectă?

Asemenea iniţiative au mai existat şi au fost în timp eşecuri. Vezi cazul AZR, al cărui fondator sunt şi în care au intrat toate lichelele. Dincolo de faptul că înşişi unii fondatori AZR au pus botul la slănină în timp.

4. Cum aduci capital peste aceşti oameni, astfel încât ei să capete forţă mediatică şi simultan astfel încât să nu se pervertească ideea fondatoare?

Capitalul necesar forţei mediatice fără care acţiunea rămâne în stadiu embrionar intră în acest moment mai mult decât oricând în conflict cu esenţa jurnalismului, ca meserie. În prezent, principalul scop al patronatelor de presă este să aibă angajaţi servi cuminţi, care să nu pună probleme complexe, precum respectarea clauzei de conştiinţă sau a Codului Deontologic.

Share