De-a lungul timpului, în subcategoria „Cu virgula-ntre subiect şi predicat şi alte bazaconii” am postat articolele referitoare la unele dintre cele mai mari gafe de presă făcute de mass-media română.
Nici un text de presă însă nu este atât de catastrofal scris, ca articolul din 18 august 2011, semnat de Ioana Mareş în România liberă. Aş fi putut să mă mărginesc la ironii şi subtilităţi, însă acest text este simptomatic pentru halul în care a ajuns astăzi presa română.
Pentru starea presei, dacă-mi este permis. Aşa că voi cita unele paragrafe, apoi voi face o analiza consistentă la fiecare fragment de text în parte.
„Numele lui Adolf Hitler, liderul nazist care a pus bazele celui de-al Doilea Război Mondial a devenit un simbol al puterii şi al fricii, celebru în istoria mondială. Deşi toată lumea cunoaşte parcursul dictaturii crude şi extremiste a liderului nazist care a provocat moartea a milioane de oameni, prin intermediul lagărelor de concentrare se ştiu foarte puţine detalii despre viaţa sa personală.”
Adolf Hitler nu a fost un simplu lider nazist, aşa cum se înţelege eronat din text, ci liderul mondial al nazismului, numărul unu al nazismului în lume, ca formă germană a fascismului. Nu poţi să spui că Hitler a pus bazele celui de-al II-lea război mondial, că nu a fondat o firmă. În general, nu poţi fonda un război mondial, aşa cum nu poţi întemeia un uragan.
Exprimarea pleonastică „dictatura crudă şi extremistă” este o gravă eroare de exprimare, demna de perlele de la BAC. O dictatură nu poate fi decât astfel: crudă şi, mai ales, este o expresie tipică a extremismului în sine.
Sfidarea topicii şi gramaticii: înainte de „a devenit un simbol” trebuia să fie o virgulă.
„De exemplu ştiai că la 18 ani Hitler visa să devină pictor, că a avut o soră mai mică sau alţi patru fraţi care au murit în copilărie? Adolf Hitler a preferat să ascundă detaliile originii sale dar şi informaţiile despre membrii familiei, cum ar fi sora sa mai mică- Paula Hitler.”
Acesta ar trebui să fie un fel de round-up prin cele mai interesante chestii din articol, dar reuşeşte doar să plictisească, pentru că enumeră lucruri cunoscute de trei sferturi din planetă. Exprimarea, ca în întreg textul, este copilărească.
Sfidarea topicii şi gramaticii: după”de exemplu”, virgulă; a avut o soră mai mică sau alţi patru fraţi? Exprimarea exclusivă şi nu enumerativă (sau a avut o soră mai mică, sau patru fraţi) este greşită. Corect ar fi fost cu prepoziţia „şi”. Virgulă după „originii sale”.
„Sora mai mică a lui Adolf Hitler, Paula s-a născut în 1896, în Austria şi a fost singura rudă a cancelarului care a supravieţuit până la vârsta de 64 de ani. Ea a lucrat ca secretară în Viena şi a fost susţinută financiar de fratele său până la sinuciderea sa din 1945.”
Efect rizibil în ce-a de-a doua frază, din cauză că nu se înţelege clar cine s-a sinucis în anul 1945: Paula sau Adolf Hitler? Doar din precedenta frază citată deducem că fratele, pentru că ea a murit la 64 de ani.
Sfidarea topicii şi gramaticii: dupa „Paula” e virgulă. Greşeală comună astăzi în presa română: un număr tot mai mare de jurnalişti agramaţi pun astfel virgulă între subiect şi predicat, pentru că se tem să pună apoziţia simplă între virgule, pentru că nu au învăţat gramatică şi nu şi-au format reflexe la timp. E de preferat scrierea în limba literară „în anul 1896” sau „din anul 1945”, nu scrierea ca în vorbirea curentă, de stradă. La fel, în fragmentul „[…] l-a rugat pe executorul său, Martin Bormann să ofere familiei sale […]”, după apoziţia simplă „Martin Bormann” trebuia pusă virgulă, că altfel e virgulă între subiect şi predicat; după „în 1896” fără virgulă, complementul circumstanţial de timp nu se desparte de predicat prin virgulă decât când este în faţa predicatului, iar chiar şi atunci virgula este facultativă.
„După moartea părinţilor Alois Hitler şi Klara Pölzl, Paula şi Adolf au primit din partea guvernului austriac o pensie. Suma era foarte mică, de aceea Adolf a acceptat să îi cedeze partea lui de bani surorii sale mai mici care avea atunci doar 11 ani.”
Banalităţi irelevante. Dacă publici un articol despre biografia Paulei Hitler, găseşte elementele de unicitate, nu asemenea ofilenii obscure. Dacă nu există chestiuni inedite, de publicat, atunci nu este subiect de presă.
Sfidarea topicii şi gramaticii: virgula înainte de „care avea”.
„În timp ce a lucrat ca secretară în Viena, Paula nu a avut niciun contact cu fratele său care în aceea perioadă se zbătea să devină pictor şi ulterior s-a înrolat în armată. Ea şi-a revăzut fratele care începuse să aibe o carieră politică promiţătoare doar în anii ’20.”
În continuare banalităţi, locuri comune. Cititorul tipic cască de plictiseală, de-i trosnesc fălcile.
Sfidarea topicii şi gramaticii: virgulă dupa „niciun contact cu fratele său”; „care începea să aibă o carieră politică promiţătoare” între virgule. Exprimarea îţi dă impresia că este vorba despre o dare de seamă a unui serviciu secret, care prezintă filiaţiile ce pot fi făcute între Paula şi Adolf Hitler. În rest, textul este scris prost, talpă, plat.
„La scurt timp după arestarea sa, Paula a fost eliberată şi s-a întors în Viena unde a lucrat într-un magazin de arte. În 1952, ea s-a mutat într-un apartament cu două camere din apropierea staţiunii montane preferate de Hitler, Berchtesgaden. Aici Paula a preferat să ducă o viaţă retrasă, sub numele de Wolf până la moartea sa din 1960. În această perioadă ea a fost supravegheată de foştii membrii a partidului nazist şi apropiaţii lui Hitler.”
Sfidarea topicii şi gramaticii: virgulă după „în Viena”; e preferabilă scrierea în limba română literară „în anul 1952”, nu în limba vorbită; virgulă după „sub numele de Wolf”; e preferabilă exprimarea „sub numele Wolf”, în acest caz prepoziţia „de” fiind un deşeu lingvistic inutil, care denotă stângăcie în exprimare; „membrii” scris aici cu doi „i” este o mare greseala. Articolul substantiv-genitival nu este corect declinat: corect era „foştii membri AI partidului”. Această generatie de jurnalisti şi, în general, de români nu ştie cum şi când se scrie corect cu un „i” sau cu doi: „fraţii nostrii„, „copii sănătoşi sunt veseli”, „doi membrii de partid” etc.. Facebook este plin de asemenea odioşenii.
În general, este bine de ştiut de către un jurnalist că nu te exprimi cum dă Dumnezeu. De exemplu, Elena Udrea nu e „ministra” DRT, cum am mai auzit, iar Paula Hitler nu a fost nu membră, ci membru de partid.
Nu i-aş da don’şoarei de la Romania liberă nici măcar nota de trecere la o lucrare de control de clasa a noua, d’apăi să o angajez redactor la România liberă. Dan Cristian Turturică, a cărui pilă este această incompetentă care face umbră, poluându-ţi redacţia?