Am scris „ce e de făcut” special pentru a nu cita din I. V. Lenin, ci mai curând pentru a parafraza, cu un reziduu de veninozitate.
Dacă nu era Lenin, nu era Stalin, simplificând lucrurile, iar dacă dacă nu erau ei şi comunismul nu ar fi apărut Dinamo şi Steaua.
Ar fi existat poate şi acum Chinezul, Ripensia, Venus. Şi Rapid. Fără mâini, picioare şi baze sportive amputate, nume schimbate şi istorie mutilată. Ar fi existat poate în continuare Unirea Tricolor sau CAO. Ori poate Progresul. Sau cine ştie.
Aşa, cel mai iubit club din România de odinioară este astăzi într-o situaţie financiară foarte 
precară. Iubitorii de Giuleştina au făcut chetă, pentru ca acest mare club românesc de fotbal să poată să facă apel la TAS, să-şi găsească dreptatea în străinătate şi să ajungă unde merită: în primul eşalon fotbalistic al ţării.
De unde a fost extras samavolnic acum un an de rapacitatea şi zgârcenia fostului său patron, un copós azi aflat la Întristare. Aşa că rămâne întrebarea: ce este de făcut?
Bani nu sunt acum. Antrenorul, Viorel Moldovan, spune că trebuie o investiţie masivă pentru contractarea unei echipe întregi de jucători de Liga I, altfel nu rezistăm.
Suporterii fac tot ce pot. Rapid este pe cale să devină primul club deţinut de micii săi acţionari, după metoda brevetată prin ţările latine, unde acest tip de microbişti devotaţi unei echipe se numesc socios. E bine aşa, dar nu este de-ajuns.
Real Rapid Bucureşti are nevoie de o infuzie de capital, de unul sau mai mulţi acţionari minoritari, care să deţină pachete de acţiuni la club, în schimbul aducerii de bani pentru desfăşurarea activităţii echipei.
Banii din drepturile de difuzare ale meciurilor ce se vor desfăşura în Liga I nu ajung. Mai trebuie, este inevitabil. Aşa cum la fel de inevitabil este că vor apărea corbi cu bani, gata să ciugulească în continuare din derma Rapidului.
Soluţia, credem noi, este ca aceşti investitori să rămână minoritari, după modelul lui Jean Valvis, spre exemplu. Cel puţin până când lumea în care se învârt potenţialii investitori în sportul-rege în România se va mai curăţa de mitocani cu pretenţii, pantofi roşii, ochelari de soare tip albină şi păr dat cu gel.
Poate că într-o zi, mai repede decât credem, numele lui Fane Wetzer II, Auer, Baratky, Raffinsky, Apolzan, Vasile Copil, Titus Ozon, Jamaischi, Teofil Codreanu, Viorel Kraus, Bebiţă Năsturescu, Dumitriu II, Neagu, Ion Ion, Boc, Nae Manea, Fănel Ţâră, Ioniţă, Liţă Dumitru, Daniel Pancu şi mulţi, mulţi alţii vor fi cinstite aşa cum trebuie.
Prin fapte sportive.