Aşa cum am mai scris de foarte multe ori, până prin anii 1975 – 1976, marile case de discuri au promovat o muzică extraordinară. 
În prezent, această muzică este practic necunoscută de publicul-ţintă care ar trebui să fie consumatorul predilect. Acesta este îndopat cu prostii, găgăieli, icnete, grohăieli şi gaze intestinale sonore.
Aşa cum am scris de câteva ori, filme bune sunt făcute în fiecare an. Majoritatea acestor filme rămâne necunoscută, preferându-se intoxicarea populaţiei cu hamburgeri filmici, precum telenovelele, soap-operele, blockbustere, filme poliţiste proaste şi siropuri dezalcolizate pentru femei singure.
Majoritatea celor ce piratează muzică şi filme dau jos ilegal grohăielniţa muzicală şi blocbastereala telenovelistică, pentru că ei nu ştiu că există şi altceva. Şi nici nu vor afla prea curând. Acest lucru deranjează atât de tare marile concerne ce produc aceste mizerii, încât ele încearcă să impună statelor SOPA (peste Ocean), ori ACTA (în Europa).
Marile concerne au făcut de mai multe decenii eforturi imense, distrugând artele moderne şi punând la punct o reţea globală de vânzări de surogat artistic de proastă calitate. Profiturile, din aceste producţii submediocre în cel mai bun caz, sunt colosale.
Drumul pe care mergem este cu unic sens şi duce într-o prăpastie aculturală. Oamenii au tehnologia necesară să descarce de pe Internet practic orice, iar producătorii de deşeuri pentru minţile lor s-au trezit acum că aceştia nu le mai plătesc toxinele produse.
Warner Bros, Universal Pictures, Sony Music, Polydor au creat condiţiile pentru ceea ce se întâmplă acum. Au tâmpit oamenii, le-au intoxicat minţile, i-au învăţat să fure, să mintă, să danseze bacant pe ritmuri galagorgorice, iar acum oamenii le dau la cap, pentru că nu au nici motivația spirituală, nici interfața și nici educația necesare ca să plătească.
În ceea ce mă privește, pe mine nu mă interesează să deţin discografiile complete ale lui Britney Spears sau Lady Gaga, ci ale unor trupe ca A Barca do Sol, I Giganti sau Ahora Mazda. Nici nu poţi cu foarte mare uşurinţă să afli cine mai produce azi astfel de discuri. Ele sunt greu găsibile pe e-Bay sau pe Amazon, dacă nu chiar imposibil. Preţul shippingului este de cinci până la zece ori costul discului propriu-zis.
Ce încasări au deţinătorii drepturilor acestor minunate trupe de acum 40 de ani? Infime. Această muzică nu este promovată decât de nebuni ca mine, pe website-uri. Lumea nu a auzit de ea, nu o cumpără, deci este mai săracă.
În ceea ce mă priveşte, pe mine nu mă interesează să deţin filme proaste cu actor mari care se prostituează ca să-şi schimbe vila de la Malibu, ci filme practic necunoscute, extrem de valoroase, ca “The Big Kahuna“, “Una pura formalitá” sau “Il Postino“, pe care le-au văzut foarte puţini.
Ce încasări au deţinătorii drepturilor acestor minunate filme practic necunoscute? Infime. Aceaste opere filmice minunate nu sunt promovate decât de nebuni ca mine, pe website-uri, când am timp, adică foarte rar. Lumea nu a auzit de ele, deci este mai săracă.
În loc să găsească soluţii pentru a fi mai bogaţi spiritual şi a raţionaliza sistemul tembel actual, care ne duce spre condiţia de maimuţă vorbitoare, politicienii de azi se pregătesc să ne pună căluşul în gură şi lacătul pe această tehnologie minunată pe care o deţinem şi cu care am putea să facem atâtea lucruri bune.
De aceea, nu voi fi niciodată de acord cu SOPA-ACTA. Atunci când îi dai omului în cap cu parul culegi furtună. Atunci când semeni vânt culegi răzmeriţă. De data aceasta, răzmeriţa va fi un lung război de guerilă online.
În cursul căruia vor fi făcute multe victime nevinovate.