În Belgorod, în sudul Rusiei, la câțiva kilometri de granița cu Ucraina, războiul a devenit imposibil de ignorat. Soldații ruși care se retrag, în urma contraatacului ucrainean, cutreieră acum străzile.
Apărarea antiaeriană bubuie deasupra capului localnicilor, de mai multe ori pe zi. Orașul este din nou plin de refugiați. Și, la graniță, soldații ruși și ucraineni se află la vedere unul în fața celuilalt, scrie The Guardian, într-un amplu reportaj din zonă.
Trei soldați ruși din Oseţia se plimbă pe străzile necunoscute, pe lângă catedrală, într-o seară târzie. Par nesiguri pe picioarele lor, poate că sunt beți sau obosiți. Și caută un loc unde să mănânce.
Din februarie, spun ei, au luptat în Ucraina, ca parte a forței de invazie. Erau stationaţi în satul Velyki Prokhody, la nord de Harkov, când a venit semnalul urgent, de a fugi înapoi în Rusia, săptămâna trecută.
„Ce putem spune? Un ordin este un ordin. Nu am avut de ales”, spune unul dintre ei, purtând o pălărie cu un Z, un simbol tactic adoptat ca emblemă patriotică de susținere a războiului în Rusia.
Pe măsură ce frontul rusesc din Harkov s-a prăbușit, iar ucrainenii care au ales tabăra rusă au fugit spre graniță, un gând sumbru a trecut prin mintea oamenilor obișnuiți de aici: că războiul ar putea trece în Rusia.
Întrebați încotro se îndreaptă în continuare, soldații spun că nu știu. Dar este probabil, cred ei, că vor fi trimiși înapoi, în sud, „pentru a apăra granița”.
A doua zi, aproximativ 400 de soldați ai Gărzii Naționale întăresc pozițiile deținute de polițiștii de frontieră ruși. „Cum naiba s-a întâmplat asta?”, i-a spus un polițist de frontieră altuia.
În Belgorod, semnele războiului sunt la vedere, chiar dacă majoritatea oamenilor cred că este puțin probabil ca conflictul să se extindă. Oleg, originar din Ucraina, poartă un tricou pe care scrie „Născut în Harkov” și a cumpărat plăci de placaj, în cazul în care va trebui să acopere ferestrele restaurantului său.
Partenerul său de afaceri, Denis, a construit un adăpost antiaerian în curtea din spate și și-a evacuat bunica dintr-un oraș din estul Ucrainei, aflat în prezent în prima linie a conflictului și controlat de ruși.
Denis spune că speră că tensiunile se vor diminua. Dar își iau de asemenea măsuri de precauție. „Nimeni nu se așteaptă să vină aici”, spune Oleg. „Dar trebuie să fim pregătiți”.
În piața centrală din Belgorod, soldații își fac provizii pentru iarnă, semn că războiul din Rusia s-ar putea întinde pe parcursul următoarelor luni sau chiar mai mult.
„Unde sunt cagulele?”, strigă unul dintre ei, răscolind într-una dintre cele câteva tarabe care vând căciuli de camuflaj, jachete, lenjerie de corp termică și alte echipamente pentru vreme rece.
„În fiecare zi, vin zeci de băieți, sunt atât de mulți acum [de la contraofensivă]”, spune Marina, care vinde articole de camuflaj în piață.
„Toată lumea are aceste feţe posomorâte. Este tensiune mai mare acum. Îi văd cum cumpără aceste lucruri și mă întreb de ce nu le au deja [pe acestea]”, mai spune ea, adăugând că trupele cumpără alimente de bază și unelte de gătit, pe care se așteptau să le fie furnizate de armată.
O femeie în vârstă din piață plânge pe umerii unuia dintre ei. „Vă rog, vă rog, ajutați-ne”, suspină ea, emoționată. Bărbații se apropie pentru a-i bate pe soldați pe spate. Deasupra capului, se aude o explozie. „Apărarea antiaeriană”, murmură un bărbat.
„Simți [războiul] aici într-un mod în care nu-l simți în alte orașe”, spune Andrei Borzikh, un avocat specializat în falimente, care a finanțat prin crowdfunding lunete termice pentru puști și alte echipamente pentru armata rusă. El poartă o cască și o vestă antiglonț în mașîna sa. „Se aude.”
Ucraina nu a dat nici un indiciu că intenționează să treacă granița sau să facă mai mult decât să recupereze teritoriul ocupat de Rusia. Dar însăși ideea că este posibil ca războiul rapid și victorios al Kremlinului să se întoarcă precum bumerangul, peste granița Rusiei, vorbește despre realitatea înfrângerii suferite de forțele sale, în ultimele zile.
„În orice caz, s-au făcut unele calcule greșite – poate că au fost tactice, poate că au fost strategice”, spune Borzikh. „Faptul că Rusia a crezut că a ajuns acolo pentru totdeauna a fost clar”.
La fel ca alți susțînători ai armatei ruse, el spune că înfrângerile recente ar trebui atribuite sprijinului occidental pentru Ucraina. „Rusia se află acum într-un conflict cu o treime din comunitatea mondială”, spune el.
Guvernatorul regiunii Belgorod, Viaceslav Gladkov, a emis din nou un ordin, prin care cerea autorităților locale să își verifice adăposturile antiaeriene.
Școlile din apropierea graniței au fost închise temporar. Videoclipuri online arată voluntari care taie copaci, pentru a construi fortificații, în zonele împădurite de la sud de oraș.
Oamenii de aici înțeleg acum că războiul nu merge bine. Într-o serie de interviuri, localnicii descriu sentimentul de șoc, în primele zile ale războiului, urmat de o creștere a sentimentului patriotic, însoțit de simboluri pro-război, cum ar fi popularul Z, lipite pe mașini și clădiri.
La fel ca în multe orașe rusești, abia dacă există activism antirăzboi. Ilya Kostyukov, în vârstă de 19 ani, un activist al opoziției și fondator al Comitetului antirăzboi din Belgorod, spune că se concentrează pe încurajarea oamenilor care se opun conflictului, să vorbească, și că încercarea de a-i convinge pe susțînătorii războiului să își schimbe părerea este inutilă.
Întrebat despre consecințele directe ale războiului, pentru locuitorii din Belgorod, el menționează sosirea de refugiați și o pană de curent recentă, cauzată de o explozie care a lovit o centrală electrică din apropiere.
De asemenea, soldații au devenit din ce în ce mai gălăgioși, la cafeneaua karaoke. Bătăile izbucnesc în mod regulat, spune el. Un grup de soldați a refuzat să își plătească nota de plata și apoi au scos un pistol, împotriva unui barman.
Dar, în mare parte, spune el, în Belgorod domnește apatia. „Pentru noi, se simte ca și cum nimănui nu-i pasă până când nu-i atinge personal. Până când cineva nu aduce un sicriu la ține acasă, nimănui nu-i pasă.”
Unele familii sunt despărțite de graniță. Irina, o agentă de turism, locuiește cu fiica ei în Belgorodul lor natal. Însă fostul ei soț și tatăl copilului ei locuiește în Harkov.
„Copilul nostru este împărțit între două țări”, spune ea, cu o voce încordată. „În mod absolut egal. Indiferent ce se întâmplă”.
În urmă cu două săptămâni, spune ea, fostul ei soț i-a spus că a fost chemat în armată, de către Ucraina. Era gata să servească, pentru că simțea că este datoria lui patriotică. Ea este îngrozită că va fi ucis.
„Mi-am pierdut puțin mințile și am spus niște lucruri foarte neplăcute”, spune ea despre cea mai recentă conversație a lor. „Se poate întâmpla orice. Am vrut să îl salvez pe tatăl copilului me”u.
„Este cetățean al Ucrainei și își îndeplinește datoria pentru țara sa – și încearcă să își îndeplinească datoria față de familia sa.”
Există un sentiment, chiar și printre susținătorii lui Putin, că Rusia pierde inimile și mințile în Ucraina.
La un centru de distribuire a ajutoarelor, ucrainenii cu opinii deschis pro-Kremlin întreabă de ce nu au fost avertizați în legătură cu contraofensiva sau nu au primit mai mult ajutor din partea guvernului, după ce au ajuns în Rusia.
„Ne simțim fără adăpost și de parcă nimeni nu are nevoie de noi”, spune o femeie cu opinii pro-ruse, care a fugit din Kupianskul ocupat, un oraș care a fost recent recucerit de armata ucraineană.
Așa cum a promis tuturor celor care fug din calea războiului, în Rusia, ea a primit 10.000 de ruble (143 de lire sterline) de la guvern. „Am primit cele 10.000 de ruble, dar casa mea era acolo, iar eu am aruncat totul și am rămas fără casă”, spune ea.
Un activist stabilit în Rusia, care a călătorit în mod regulat pe teritoriul ucrainean ocupat, pentru a evacua oameni, spune că a fost uimit de lipsa de investiții în infrastructură de acolo. El își amintește sentimentul de a fi martor la o apocalipsă, în timp ce se afla la o răscruce de drumuri goală, din Kupiansk.
El a dus 3,5 tone de alimente și medicamente, la un orfelinat. În alte locuri, pur și simplu a călătorit prin sate mici, pentru a aduce alimente și medicamente localnicilor, adesea vârstnici, care rămăseseră în urmă.
În Vovchansk, spune el, nu a existat lumină sau electricitate timp de mai multe luni. „Cred că acesta este unul dintre eșecurile armatei ruse – că nu au adus suficiente beneficii. Așa că oamenii au salutat sosirea trupelor ucrainene”, spune el.