Uniunea Generală a Sindicatelor din România, organizaţie de tip confederativ ce cuprinde peste 2.800.000 de membri (vezi organizaţii afiliate), a luat act cu surprindere de comunicatul semnat de către reprezentanţii CNS Cartel Alfa, CNSLR-Frătia, BNS si CSDR, dat publicităţii la data de 18 ianuarie 2013.
• citeşte şi: Cum a fost praduita imensa avere a sindicatelor comuniste (Naşul)
„Contrar unei impresii larg raspândite, UGSR nu a fost o organizație comunistă. Ea a luat ființă cu mult înainte de comuniști, practic încă din anul 1872, când s-a înființat Asociația Generală a tuturor lucrătorilor din România, o structură care în 1906 a reunit sindicatele din toată țara și care a purtat de-a lungul timpului mai multe denumiri (numele de Uniunea Generală a Sindicatelor din România datează din 1966).
Revoluția a prins deci UGSR cu o avere impresionantă, formată în primul rând din bani: 4,7 miliarde de lei și 2,7 milioane $ în conturi, plus nenumărate hoteluri și vile, 400 de apartamente, zeci de sedii județene, 55 de case de cultură, 19 cluburi ale sindicatelor, 344 de baze sportive, 37 de garaje, diverse anexe. O avere care nu avea cum să fie lăsată fără stăpân și care a fost revendicată imediat de noile sindicate, federații și confederații apărute brusc în peisaj la începutul lui 1990.”
Referitor la acuzatiile grave aduse organizatiei noastre, UGSR face urmatoarele precizari:
La 3 ani după înfiinţarea Uniunii Generale a Industriaşilor din România UGIR 1903, prima forma de organizare a mişcării sindicale unitare din România a obţinut denumirea de Uniunea Generala a Sindicatelor din România la Congresul din 13-15 august 1906.
Pe parcursul existenţei sale, UGSR a cunoscut doua momente importante: primul, în anul 1945, când se înfiinţează Confederaţia Generală a Muncii (CGM), şi al doilea, în anul 1966, când îşi schimbă denumirea, revenind la cea istorică, respectiv Uniunea Generală a Sindicatelor din România.
În contextul legislaţiei nationale, dreptul sindical de organizare şi funcţionare a sindicatelor a fost reglementat de mai multe legi care confirmă, fără echivoc, continuitatea activităţii CGM – UGSR:
– Legea 52/1945 cu privire la sindicatele profesionale, care asigură cadrul legal privind continuitatea
personalităţii juridice CGM-UGSR;
– Legea 3/30 mai 1950 care clarifică continuitatea statutară şi legală a sindicatelor;
– Legea 54/1991 cu privire la sindicate;
– Legea 54/2003, Legea sindicatelor;
– Legea 62/2011, a Dialogului Social.
În conformitate cu prevederile Convenţiei nr. 87 a OIM/1948 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical, autoritătile publice nu au dreptul să intervină pentru a limita sau a împiedica organizarea şi funcţionarea sindicatelor.
Deoarece UGSR nu a fost niciodată dizolvată, desfiinţată sau lichidată, nu au existat şi nu există hotărâri judecătoreşti de radiere a acestei confederaţii din Registrul special al persoanelor juridice.
Ba, mai mult, instituţiile statului, Guvern şi Parlament, prin corespondenţa purtată din 1990 până în prezent cu UGSR, confirmă această realitate. În consecinţă, UGSR deţine toate documentele juridice care demonstrează legalitatea şi continuitatea sa istorică.
Atragem atenţia asupra faptului că folosirea unor sintagme ideologice şi politice de genul „fostul UGSR” sau asocierea „anexa PCR” în aprecierea sau analizarea structurilor sindicale, se plasează în afara drepturilor şi libertăţilor sindicale şi nu pot produce efecte juridice.
În aceste condiţii, necesitatea pentru care, în data de 17 noiembrie 2012 a avut loc Congresul de reorganizare al UGSR, este demonstrată de următoarele argumente:
Din nefericire, din cauza legislaţiei încă în vigoare, la care confederaţiile sindicale actuale şi-au adus contribuţia din plin în detrimentul salariaţilor, membri de sindicat, greva nu se mai poate declanşa la nivel naţional deoarece nu mai există contract colectiv la nivel naţional, iar contractele colective de muncă la nivel de sector sunt pe cale de dispariţie.
Doar câteva contracte mai sunt în vigoare, deoarece nu se pot negocia altele noi, din cauza stabilirii în mod arbitrar a unor sectoare de activitate care nu există nicăieri în Uniunea Europeană.
Nu în ultimul rând, organizaţiile sindicale la nivel de unitate nu-şi mai pot apăra membrii nici în faţa instanţelor de judecată din cauza unui Cod al Muncii care, practic, a legiferat sclavia în România, iar, aceeaşi lideri de confederaţii, nu au depus nici măcar o petiţie la Parlamentul European prin care să ceară declanşarea procedurii de infringement.
Pentru ca salariaţii să fie reprezentaţi şi apăraţi de organizaţiile sindicale se impunea modificarea Legii nr. 62/2011 a Dialogului Social, lucru care nu s-a întâmplat nici până astăzi.
De ani de zile, în fruntea mişcării sindicale din România se află aceeaşi lideri, majoritatea dintre ei anchetaţi pentru fapte de corupţie din cauza patrimoniului UGSR, acaparat prin fraudă de către unele confederaţii sindicale emergente anului 1989, chiar unul dintre aceşti lideri fiind condamnat la 7 ani de detenţie pentru luare de mită.
Patrimoniul UGSR, constituit din cotizaţiile a peste 7,5 milioane de membri avea, la 25 decembrie 1989, 4,7 miliarde de lei şi 2,7 milioane de dolari existenţi în documentele financiare şi un patrimoniu imobil alcătuit din peste 300 de apartamente, hoteluri, cluburi sindicale, case de cultură, sute de hectare de teren, ansambluri artistice, asociaţii sportive etc.
Acest patrimoniu a fost jefuit în mod constant, aşa cum rezultă şi din anchetele instituţiilor abilitate ale statului, Parchet, DNA şi instanţe de judecată.
Indiferent de acuzaţiile unor reprezentanţi sindicali, care, în aceşti 23 de ani, au adus mişcarea sindicală la marginea societăţii româneşti, UGSR îşi va apăra în continuare membrii în baza principiilor democraţiei europene.
Preşedinte UGSR,
Ştefan Călinescu