Inaugurez azi o noua serie. Se numeste „Trebuiau sa fie la Eurovision Romania” si e dedicata pieselor pe care eu consider ca trebuia sa le vedem in semifinale. Prima dintre ele e „Brazil”, deja succes international. Veti vedea, in aceasta vara si nu numai, Litoralul va rasuna de cantecul acesta.
O ascultam aici pe Annes, care seamana la aspectul fizic cu regretata Laura Stoica. Un cantec de Gabriel Huiban, clasat in preselectie pe locul… 98!, intr-o inregistrare cu distors de la emisiunea lui Teo de pe Prima TV. Frumusetea acestei melodii simple, percutante, cantate cu pofta, ma impresioneaza placut. Fata aceasta pune foarte mult suflet si transmite pe potriva.
Teoria mea este ca…
„Moculozaurii” (sau cum sa le spun, ca deja s-a instapanit notiunea atat de puternic) procedeaza cam asa: in preselectia de dinainte de semifinale (exista si acolo un juriu, apropos) se formeaza, ca la comete, o pletora de piese bune ce sunt ejectate fara nici o explicatie. Cum e cazul acesteia si a altora.
Desigur, cautand prin fisierul excel cu rezultatul acestei jurizari, am dat peste multe cantece lipsite de valoare. Sunt nume cunoscute de compozitori si interpreti, pe de alta parte, pe care nu-i gasesc defel. Nu exista deci proba ca piesele sunt bune sau proaste. Ma intreb de ce nu? Ce are de ascuns TVR? Era greu sa incarce niste fisiere .mp3 intr-o pagina de .html? Nici vorba!
Cu foarte mare greutate, pe YouTube, am gasit cateva piese frumoase, printre care am descoperit doua perlisoare. Pe una dintre ele am dat-o azi in embeder. Pentru ca aceste cantece sunt greu sau imposibil de ascultat, cei ce critica optiunile juriului nu au argumente sau au foarte putine care sa le sprijine afirmatiile. Cateva exceptii scapa acestei cenzuri. Ca „Brazil”, care se afirma acum. Care se afirma oricum, ca Anca Parghel nu sta in Eurovision.
Cum s-a procedat anul acesta… pentru că nu e vorba numai despre Annes
Au fost voci avizate care au remarcat piesa Parghel – Fly Project inca de la preselectie. Ele au spus cam asa: „Acesta este un cantec de succes care, daca ajunge in semifinale, castiga Eurovision. Anca Parghel are stiinta sa magnetizeze iubitorii de muzica”. Adica: „Beware, that is a dangerous one!”, cum a interpretat juriul „moculozaurilor”.
Diriguitorii concursului aveau alte planuri anul acesta si pur si simplu nu au selectat „Brazil”. Jurizarea din preselectie i-a acordat 121 de puncte, clasand-o pe locul 29. Ultimul loc calificabil, cu tot cu descalificarile si rezervele, a fost 27: „Run Away”, a lui Catalin Josan.
E redundant sa mai spun ca piesa lui Catalin, de altfel destul de frumoasa, e totusi inferioara valoric lui „Brazil”. Sunt insa alte cantece, ca „Yeke Yeke” (Imba), „The Key Of Life” (Simona Nae), ori „La storia della pioggia” (Inesa) care de departe nu aveau ce cauta in semifinale sau finala. De ce au fost ele mai bine cotate decat „Brazil”, Horia Moculescu & Co. stiu.
Greseala acestor oameni a fost ca le-a scapat printre degete – si a putut fi auzita de public – o alta piesa cu potential mare, careia nu i-au dat importanta: „Shine”, a unor suedezi necunoscuti in Romania, care, in doua reprezentatii pe sticla, au reusit sa castige un capital de simpatie enorm. De ce? Pentru ca stiu sa cante si au impresionat prin vocile lor.
Atunci au inceput lucrurile in neregula, pe care le-am vazut dantuind pe ecran in timpul finalei si dupa aceasta. Concluzia pe care o trag este ca urmatoarea editie Eurovision va trebui sa fie caracterizata printr-o maxima transparenta, ca sa nu mai apara astfel de cazuri si sa mearga in finala Eurovision exact cele mai bune piese.
De dragul muzicii bune.