home POLITICA TRANSCRIPT Mihai Răzvan Ungureanu: Mă doriţi preşedinte?

TRANSCRIPT Mihai Răzvan Ungureanu: Mă doriţi preşedinte?

Share

RELAŢIA CU BĂSESCU Cu Traian Băsescu am o relaţie foarte bună, pe bazele interesului comun.

ISTORICUL AJUNGERII ÎN FUNCŢIE Anul trecut, într-o după-amiază liniştită, a fost un telefon, o discuţie serioasă pe un telefon, întâlniri, timp de gândire, întrebări grele, şi din partea mea, şi din partea d-sale. A mai fost şi o discuţie la începutul acestui an, care s-a concretizat apoi.

• Cristoiu, inducând că Băsescu e generatorul de conflicte: “Având în vedere experienţa relaţiei Tăriceanu – Băsescu, aveţi încredere că nu se va repeta cu dumneavoastră?” •

CONFLICTUL CU TĂRICEANU În 2007, exista tensiunea dintre preşedinte şi premier, un dezacord pe teme majore, între PNL şi preşedinte, care s-au exacerbat şi au alterat relaţia dintre dl. Tăriceanu şi mine, în urma unei şedinţe de CSAT, când, în pofida explicaţiilor pe care le-am dat, gestul meu a fost interpretat ca un atac la adresa PNL şi o afiliere la preşedinte. tensiunile au crescut şi asupra mea au început să vină reproşuri, care veneau aproape din orice: nu reuşesc să aranjez vizita preşedintelui în SUA etc.

Pe 2 ianuarie 2007 am fost violent atacat chiar de propriul partid, pe seama unei interpretări complet lipsite de sens: “Ungureanu, omul lui”. În Congresul PNL, am pierdut postul de vicepreşedinte, apoi am pierdut totul în urma unui caz consular, când mi s-a imputat că nu l-am informat pe premier. Premierul ştia din noiembrie despre acel caz. A urmat o conversaţie telefonică între dl. Tăriceanu şi mine, în urma căreia mi-am depus mandatul.

RELAŢIA CU TĂRICEANU Îl respect în continuare pe dl. Călin Popescu Tăriceanu. Chestiunea s-a aşezat ca un lest greu pe relaţia personală. Consider că a fost un bun prim-ministru, e o prezenţă impecabilă, un model de politeţe.

CONDUITĂ: Niciodată nu o să mă cert în public cu Traian Băsescu.

MRU către Crin Antonescu: “Domnule preşedinte, vă rog să mă invitaţi la şedinţa Biroului Permanent al Partidului Naţional Liberal”

Crin Antonescu către MRU: “Noi nu invităm la BPC membri simpli şi cu atât mai mult autosuspendaţi! Să depună o cerere de reînscriere în partid, să îşi dea demisia din funcţia de prim-ministru şi poate îl invităm”

MIŞCAREA RĂZVAN UNGUREANU: Termenul-limită, dacă v-aş da un răspuns acum, ar fi pur speculativ. Urmăresc cu atenţie ce se întâmplă pe scena politică românească.

CREZ: Mă recunosc în partea dreaptă a spectrului politic. Munca, meritul trebuie recompensate. Nu mă regăsesc acolo unde e delăsare. Statul trebuie să dea cetăţeanului şansa de a fi el însuşi. Cred în statul minimal. Nu sunt rigorism. Nu vin să propun calvinismul naţional în viarianta cu catrinţă şi fotă, dar buna-credinţă şi dragostea de ţară nu sunt cuvinte mari.

ŢINTĂ ELECTORALĂ: În cifrele pe care diferite sondaje le ataşează numelui meu, văd un procent mare, cel mai mare de nehotărâţi. Ceea ce înseamnă că există un mare potenţial de creştere, de atracţie către viaţa politică a unui prezumptiv electorat care este dezamăgit, care nu se regăseşte în cacofonia politică de astăzi, care încearcă să-şi identifice aşteptările în imaginea unui anumit om politic.

RELAŢIA CU VICTOR PONTA ŞI OPOZIŢIA: Am încercat şi aseară să dau de domnia-sa (Victor Ponta), dar nu am reuşit. Nu mai răspunde. Nu apuc eu să vorbesc la telefon cât aş dori. Nu am o piedică sau nu am o cenzură. trebuie să existe o relaţie politică de ambele părţi: Opoziţie şi Putere.

Aseară l-am căutat pentru că pe 25 aprilie, cât se împlinesc şapte de la semnarea Tratatului de aderare la UE, ne vizitează preşedintele Consiliului European, care e un distins profesor universitar şi personajul cel mai influent al UE. Dumnealui ar trebui să meagă în Parlament şi să se adreseze acestuia pe teme legate de Europa. E un motiv ca Opoziţia şi Puterea să se regăsească în Parlament.

PILDĂ: Schiller şi Herder erau prieteni foarte buni şi un amic comun se duce la Schiller şi îl întreabă ce părere are despre Herder. E un măgar, lipsit de cultură, intră în casele oamenilor, le bea băutura şi le mănânca mâncarea. Amicul se duce la Herder şi îl întreabă ce părere are despre Schiller. Herder spune: e un om deosebit. Amicul îi spune ce a spus celălalt despre el. Herder concluzionează: atunci înseamnă că amândoi ne înşelăm.

CONFESIUNE RELIGIOASĂ: “Nu sunt evreu”

RETROCEDARE: Acest guvern e pecale să facă o nedreptate şi eu sunt dator să-mi cer scuze că timp de 22 de ani executivele succesive ale acestei ţări nu au putut să ofere o soluţie clară şi definitivă probleme retrocedării proprietăţilor confiscate abuziv.

Decontăm ani de indecizie administrativă, camuflaj politic, de a atinge o problemă care ţine de dreptul la proprietate. Am ajuns într-un loc din care nu mai putem ieşi decât aşa. Avem zece proiecte de legi care se referă la restituirea proprietăţilor. Ţările din jur au făcut câte una. Cât, ce anume, pe ce durată de timp şi în ce valoare.

Am pornit de la proprietatea ocrotită şi am ajuns la garantarea proprietăţii. S-au creat inechităţi. Unii au luat foarte mult, alţii deloc sau foarte puţin. Am constatat:

Dezastrul administrativ de la ANRP. Lipsă de responsabilitate. Rezolvarea marii majorităţi s-a făcut la bunul plac al evaluatorului. 40.000 de dosare stau în arhiva ANRP fără să fi fost măcar citite. E o chestiune pe care o va trata Parchetul General.

Situaţia la CEDO. Am reuşit să blocăm CEDO. 2.500 de dosare au blocat CEDO. Pe seama unei hotărâri-pilot, CEDO trimite puncte pe care România trebuie să găsească soluţii. Aceasta trebuie să genereze o lege, despăgubirile urmând apoi să fie oferite gradual, treptat, într-un anumit timp.

Aici apare nedreptatea: plafonul depăgubirilor. În trei luni dosarele dau câştig toate reclamantului pe baza deciziei-pilot. Înseamnă 70 de miliarde de lei. Ele antrenează 91% din dosarele pendinte acestor dosare, ce se vor rezolva în aceeaşi direcţie.

După 20 de ani de bătaie de joc şi indecizie legislativă, statul român e pus la colţ. Dacă lăsăm lucrurile să meargă aşa, România nu poate să facă plăţile.

ROŞIA MONTANĂ: E o urgenţă. Înseamnă locuri de muncă. Sunt dispus să merg de mână cu oricine care promovează retoric, din interes politic, false ecologisme, la Roşia Montană, să vadă ce se întâmplă acolo. Eu nu sunt adeptul nici unui proiect, ci adeptul unor rezultate, investiţii directe, locuri de muncă.

Am avut discuţii cu miniştrii responsabili şi le-am cerut să-mi spună unde s-a blocat. Ezită să dea avize.

CUPRU MIN: Respingerea canadienilor este un semn că statul e puternic. Nu a funcţionat bine negocierea pe contract. Vicii de procedură. În continuare, cred că poziţia statului este consistentă. În dosarul ce va fi înaintat spre licitaţie se va ţine cont de o evaluare cu o firmă cunoscută de evaluatori. La Cupru Min, investiţiile trec de ordinul zecilor de milioane de euro.

Oltchim, Tarom sper să fie privatizări consistente. Urmează privatizări de pachete minoritare Romgaz, Transgaz pe Bursă.

CONTRACTUL CU CHEVRON: Abia aştept moţiunea de cenzură, sper că va şi Opoziţia de faţă, voi putea să mă adresez şi ei. Anunţul de privatizare a fost publicat în Financial Times, deci procedura de atribuire a contractului nu a fost netransparentă. Lucrurile sunt cunoscute de anul trecut.

GRUPURI DE INTERESE: Sunt curios ce înseamnă “grupuri obscure de interese”. Crin Antonescu şi Victor Ponta au susţinut că MRU a fost pus de forţe oculte ca să vândă ţara. DL. Călin Popescu Tăriceanu, dl. Adrian Năstase au fost dedicaţi privatizărilor şi nu putem spune că au repezentat grupuri oculte de interese. Genul acesta de retorică este de neînţeles. “Nu ne vindem ţara” sună anacronic.

LISTĂRILE LA BURSĂ: Sunt singura şansă ca întreprinderile de stat să fie conduse de management străin, antrenat pentru profit. În 3-4 săptămâni, vor fi 3-4 întreprinderi de stat vor avea manageri străini. Prima: Oltchim. Prin privatizare, Oltchim va deveni societate profitabilă integral.

“Mi-am pierdut iluzia că nu a mai rămas nimic de făcut în ţara asta, că lucrurile nu se pot îndrepta. Totul e să ai voinţă”

REVOLUŢIA: Am ajuns la Cluj din motive strict private pe 19 decembrie 1989.

BLEJNAR: Decizia de revocare. În cele două luni de la precedenta întâlnire a Comitetului Interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale, am obserrvat felul în care-şi face treaba ANAF şi prin intermediul Corpului de control să fac o evaluare a tipului de management folosit de ANAF. Răspunsul a fost dezamăgitor. Aflu acum că această ţintă e nerealistă. Nu mă interesează schimbarea de persoane.

Şerban Pop are un CV impecabil. Are un mare defect: nu aparţine nici unui partid. Mi-l asum ca atare. Dacă greşesc, îmi asum greşeala, sunt convins că acest domn nu va face pe nimeni de ruşine. Sunt convins că nu va dezamăgi.

Sunt recunoscător unei doamne, care se numeşte Nolten şi care ca judecător se numeşte Nicolta Cristuş, care a lăsat tot pentru a face raportul de audit privind ANAF. Şi-a lăsat familia în altă ţară pentru a face acest raport.

TRÂNTITUL UŞII: A fost primul episod. AL doilea este cel în care am reuşit să conving oamenii. Vreau să văd răspunsul acelor preşedinţi de CJ PSD sau PNL care nu au reuşit să dea banii primăriilor locale.

Share